Nunta mea: poveste de suflet

nuntaAm fost emotionata ca o pustoaica…

Si a fost nunta, asa cum stiti. Nu stiam ca voi fi emotionata, ca doar ma credeam mare si tare si versata, mai trecusem prin asta o data si nu ma impresionase in mod deosebit….dar probabil ca a fost inca un moment din ala in care ma insel in privinta mea, nici primul, nici ultimul, slava Domnului cand fac in mod fericit.
Am fost emotionata ca o pustoaica, victorioasa ca o regina si mai radioasa decat daca l-as fi luat de barbat pe mostenitorul coroanei britanice.
Nunta asta a insemnat pentru mine o victorie din toate punctele de vedere care imi vin in minte. O victorie impotriva unei foste casnicii ratate, a unei vieti care parea, la un moment dat ca nu mai ofera nimic bun, a propriei mele foste blazari in fata careia insasi ideea de a darui afectiune reala, calda, parea la un moment dat fara sens, imposibila, inutila….
 Daca tata ar mai fi trait…
A fost o nunta mica: 20 de oameni alesi cei mai dragi dintre dragi. Simpatic este faptul ca, dintre prietenii nostri, unii ne-au devenit nasi sau rude (o prietena de-o viata m-a cununat cu alesul meu, colegii  si amicii mei de nebunii din liceu, Meti si Florin acum imi sunt cumnati). In afara de ei, un singur cuplu a fost invitat, unul care a avut un rol important in construirea acestei relatii. Poate ca familia mea sau prietenii ar fi meritat o invitatie, de fapt in mod cert o meritau, dar cred ca vor reusi sa ma inteleaga: am dorit nespus amandoi un eveniment extrem de modest si discret si l-am avut exact asa. Vreti motive in plus? Ei bine….daca tata ar mai fi trait, i-as fi oferit, asa cum isi dorea pentru mine, o nunta mare, cu invitati multi, l-as fi lasat sa se implice in organizare si i-ar fi placut la nebunie. Fara el, am simtit ca nu pot sa fac mare tam-tam, discretia in privinta acestui eveniment a fost unica varianta care nu mi-a rupt sufletul.
 cununie religioasa
Imi amintesc ca spunea tatal meu pe vremuri: Cum sa nu faci nunta mare? Si sa nu il vad eu pe Ismet, care ma cunoaste de cand nu imi daduse mustata, cum bea in cinstea fetei si a ginerelui meu? Nu se poate! Ismet asta, ca sa intelegeti, era un fel de simbol al tineretii lui, un turc frumos ca un actor de film si cu o familie atat de inchegata si echilibrata, ca parea desprinsa tot din filme.
Daca tata ar mai fi trait, ar fi plans afland ca ginerele a ales sa ii poarte numele, Lalici, nume de sarb aprig, sa il duca mai departe cu mandrie si fara sa isi faca din gestul asta, care mie imi pare atat de mare, nici un fel de titlu de glorie. In ziua nuntii mele tata a ras in hohote acolo in cer si a ciocnit un pahar, sunt convinsa, cu toti sfintii.
 cununie religioasa

Schimba cu ceva lucrurile in cuplu certificatul de casatorie?

Nu stiu daca pentru altii o face si in ce sens. Teoretic, casatoria e o conventie (si in multe cazuri nici macar una reusita),  e o bucata de hartie roz, o pereche de lumanari care ard si o slujba de-o ora in care bei vin si gusti un piscot. Practic, e dincolo si mult mai mult de atat.

La noi a accentuat ceea ce deja exista intr-o doza mare: increderea adanca unul in altul, in sensul acela vechi si demodat ca pui capul pe perna langa un om care nu te-ar rani intentionat, care te sustine neconditionat, care nu ar mai fi acelasi daca nu i-ai sta alaturi.

Acum trei ani cautam numai un tovaras de casa si de viata, un fel de coleg de apartament. Cred ca nu l-am cautat in locul potrivit, ca am dat, in schimb, peste un barbat de moda veche, care mi-a sarutat de sute de ori mainile pana sa ajunga sa imi atinga obrazul, un barbat care vrea lucrurile traditional si linistit, ca pe vremea parintilor nostri, care echilibreaza furtuna care ma dezlantui uneori, care inca sunt. Am gasit un aliat, un om neascuns si cu adevarat bun, bun prin toate cotloanele sufletului sau…sau macar prin cele pe care le stiu, le-am cutreierat.

 

When you tell me that you love me…

…i feel like a hero – ne-au cantat Julio Iglesias si Dolly Parton in deschiderea petrecerii si noi doi am inganat in gand alaturi de ei, dansand stangaci si transpirat de emotie, dar ochi in ochi, pe ritmul unei simtiri pe care cuvintele nu reusesc nici acum sa o cuprinda.

dansul mirilor

PS Mi-am propus sa va scriu in amanunt si chestiunile legate de organizare, preturi si alte cele de genul acesta, dar o sa o fac intr-o postare separata.

nuntasesiune foto parc nuntasesiune foto parc nunta

sesiune foto parc nunta

 

32 COMENTARII

  1. Vaiii ce frumos ai scris!!!M-ai emotionat la maxim!!!
    Sa fiti sanatosi si sa va iubiti asa mereu!!!
    Poza pe malul lacului este tare frumoasa si voi la fel!!!

    • Cand am vazut comentariu tau mi-am dat seama ca am pus mai mult fotografii pe facebook si am mai adaugat si in articol. Multumim mult pentru urari!

  2. Dar chiar la lacrimi! Minunate cuvinte, Danuta, chiar bine ai facut ca nu ai amestecat treburile, caci acest articol este prea sensibil, prea de suflet, ca sa poata cuprinde amanunte financiare, mercantile….oricat le apreciez eu de fel. Un om minunat ca si tine ai ales, sa va dea Domnul tot binele pe care il meritati amandoi!!! Sigur tata a ciocnit sampanie, mi s-au umezit ochii
    Va imbratisez pe amandoi, iar de poze nu mai scriu, ca prea ma repet!

  3. Daniela,draga mea draga,sa stii ca taticul tau te-a admirat de-acolo de sus si a fost si este fericit pentru ca tu, ti-ai gasit fericirea alaturi de un sot deosebit,bun si iubitor cum spui…..Si sa mai stii iubita, taticul tau este permanent in inimioara ta si se bucura odata cu tine, pentru tot ce reusesti sa implinesti, prin voia Bunului Dumnezeu. Va imbratisez,va iubesc si va doresc o casnicie frumoasa,plina de iubire si respect si Multa Fericire! Cu drag, Lucia PLatica (matusa ta)

    • Lucica, multumesc mult pentru cuvintele frumoase, pentru sufletul tau bun si pentru ca imi esti alaturi. Iti intorc imbratisarile cu tot dragul!

  4. Felicitari ! Casa de piatra ! si multa FERICIRE ! M-au emotionat cuvintele tale, pentru ca mi se potrivesc atat de bine si mie, doar ar trebui sa inlocuiesc "tata" cu "mama". Te imbratisez Dana !

    • Casa de piatra si voua, inca o data, Cristina draga! te imbratisez si eu si…crede-ma, sunt convinsa ca cei dragi care nu au fost langa noi, au vazut totusi si s-au bucurat dintre ingeri.

  5. frumosi si indragostiti. simplitatea si profunzimea se simt in fiecare gest si fotografie. imi aminteste asa de mult de nunta noastra…
    sa fiti fericiti, cu dorinte implinite si cu multe usi deschise de acum incolo! si mai ales sanatosi!

    • Multe usi…sau putine,, dar cele care trebuie. Iti intoarcem gandurile bune si urarea de sanatate, ca ai nevoie de ea cat pentru doi ! 😉

  6. Sunteti doi frumosi si vi se vede fericirea pe chipuri. Ma bucur foarte mult pentru voi si abia astept sa scriu si eu asta intr-o zi. Casa de piatra cladita cu multa iubire va doresc!

    • Iti doresc sa scrii si tu cat mai curand, dar sa stii…adica stii si tu bine. nu nunta este marea smecherie aici, ci omul. Iti doresc o nunta demna de coperta de la Unica! Te pup!

  7. Casa de piatra, de beton armat. Sa va bucurati unul de altul si unul pe altul in fiecare zi! Poza cand danseti e minunata, mi s-a pus un nod in gat. Bravo Danuta, e minunat si ne da speranta noua, tuturor care am depasit relatii naspa. Yupiiiii, aplauze:*

    • Anca, exact de asta o simt ca pe o victorie, pentru ca in spate e un trecut care m-a chinuit chiar si cu amintitrea. Se poate, da?? Doar ca e nevoie de noroc cu carul…
      Multumesc de urari, vin din inima buna si draga, asa ca sunt mai pasibile de implinire. . Te imbratisez cu drag.

  8. Felicitari, Dana! Casa de piatra va doresc si sa va iubiti la fel de mult ca si pana acum!

    Nuntile mici sunt, dupa parerea mea, perfecte. Nuntile mari arata bine la televizor, prin filme, nu cand esti tu in centrul atentiei si stai mai mult stresat ca n-ai vorbit suficient cu cineva sau ca nu i-ai dat masline verzi in loc de negre altcuiva. Distractia adevarata este, intr-un moment special ca acesta, alaturi de cei mai dragi – fie ca sunt alaturi fizic sau doar spritual. Inca o data, felicitari si casa de piatra!

    • Multumim mult, Calin. Exact asa am simtit-o, ca pe o nunta perfecta, nu pentru ca a fost a noastra…ci pentru ca a fost mica si intima. Suntem prea batrani pentru tam tam mare.

  9. Sper ca dramul asta de fericire primit in dar de la zei sa creasca, sa sporeasca si sa dainuiasca. Sa faceti din el o provocare.
    Sa va iubiti la fel. Sa va sprijiniti neobosit si sa asteptati si alte minuni in viata voastra in doi.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here