Am fost emotionata ca o pustoaica…
Si a fost nunta, asa cum stiti. Nu stiam ca voi fi emotionata, ca doar ma credeam mare si tare si versata, mai trecusem prin asta o data si nu ma impresionase in mod deosebit….dar probabil ca a fost inca un moment din ala in care ma insel in privinta mea, nici primul, nici ultimul, slava Domnului cand fac in mod fericit.
Am fost emotionata ca o pustoaica, victorioasa ca o regina si mai radioasa decat daca l-as fi luat de barbat pe mostenitorul coroanei britanice.
Nunta asta a insemnat pentru mine o victorie din toate punctele de vedere care imi vin in minte. O victorie impotriva unei foste casnicii ratate, a unei vieti care parea, la un moment dat ca nu mai ofera nimic bun, a propriei mele foste blazari in fata careia insasi ideea de a darui afectiune reala, calda, parea la un moment dat fara sens, imposibila, inutila….
Daca tata ar mai fi trait…
A fost o nunta mica: 20 de oameni alesi cei mai dragi dintre dragi. Simpatic este faptul ca, dintre prietenii nostri, unii ne-au devenit nasi sau rude (o prietena de-o viata m-a cununat cu alesul meu, colegii si amicii mei de nebunii din liceu, Meti si Florin acum imi sunt cumnati). In afara de ei, un singur cuplu a fost invitat, unul care a avut un rol important in construirea acestei relatii. Poate ca familia mea sau prietenii ar fi meritat o invitatie, de fapt in mod cert o meritau, dar cred ca vor reusi sa ma inteleaga: am dorit nespus amandoi un eveniment extrem de modest si discret si l-am avut exact asa. Vreti motive in plus? Ei bine….daca tata ar mai fi trait, i-as fi oferit, asa cum isi dorea pentru mine, o nunta mare, cu invitati multi, l-as fi lasat sa se implice in organizare si i-ar fi placut la nebunie. Fara el, am simtit ca nu pot sa fac mare tam-tam, discretia in privinta acestui eveniment a fost unica varianta care nu mi-a rupt sufletul.
Imi amintesc ca spunea tatal meu pe vremuri: Cum sa nu faci nunta mare? Si sa nu il vad eu pe Ismet, care ma cunoaste de cand nu imi daduse mustata, cum bea in cinstea fetei si a ginerelui meu? Nu se poate! Ismet asta, ca sa intelegeti, era un fel de simbol al tineretii lui, un turc frumos ca un actor de film si cu o familie atat de inchegata si echilibrata, ca parea desprinsa tot din filme.
Daca tata ar mai fi trait, ar fi plans afland ca ginerele a ales sa ii poarte numele, Lalici, nume de sarb aprig, sa il duca mai departe cu mandrie si fara sa isi faca din gestul asta, care mie imi pare atat de mare, nici un fel de titlu de glorie. In ziua nuntii mele tata a ras in hohote acolo in cer si a ciocnit un pahar, sunt convinsa, cu toti sfintii.
Schimba cu ceva lucrurile in cuplu certificatul de casatorie?
Nu stiu daca pentru altii o face si in ce sens. Teoretic, casatoria e o conventie (si in multe cazuri nici macar una reusita), e o bucata de hartie roz, o pereche de lumanari care ard si o slujba de-o ora in care bei vin si gusti un piscot. Practic, e dincolo si mult mai mult de atat.
La noi a accentuat ceea ce deja exista intr-o doza mare: increderea adanca unul in altul, in sensul acela vechi si demodat ca pui capul pe perna langa un om care nu te-ar rani intentionat, care te sustine neconditionat, care nu ar mai fi acelasi daca nu i-ai sta alaturi.
Acum trei ani cautam numai un tovaras de casa si de viata, un fel de coleg de apartament. Cred ca nu l-am cautat in locul potrivit, ca am dat, in schimb, peste un barbat de moda veche, care mi-a sarutat de sute de ori mainile pana sa ajunga sa imi atinga obrazul, un barbat care vrea lucrurile traditional si linistit, ca pe vremea parintilor nostri, care echilibreaza furtuna care ma dezlantui uneori, care inca sunt. Am gasit un aliat, un om neascuns si cu adevarat bun, bun prin toate cotloanele sufletului sau…sau macar prin cele pe care le stiu, le-am cutreierat.
When you tell me that you love me…
…i feel like a hero – ne-au cantat Julio Iglesias si Dolly Parton in deschiderea petrecerii si noi doi am inganat in gand alaturi de ei, dansand stangaci si transpirat de emotie, dar ochi in ochi, pe ritmul unei simtiri pe care cuvintele nu reusesc nici acum sa o cuprinda.
PS Mi-am propus sa va scriu in amanunt si chestiunile legate de organizare, preturi si alte cele de genul acesta, dar o sa o fac intr-o postare separata.
