Am o problema cu mesterii. Ma urmareste de-a dreptul treaba asta, pe cuvant de onoare. Caut unul care sa imi faca un lucru oarecare, sa zicem un birou la comanda, ca al meu e vechi si ma pune sa stau intr-o pozitie care imi omoara lent coloana.
Intreb in stanga, intreb in drepta si compar ce am gasit. E in avantajul meu comparatia asta. Ea nu se refera doar la preturi si termene de executie, ci si la felul in care vorbesc cei care se arata gata sa iti fac o lucrare, la modul in care pot sa iti calculeze, dupa un desen si un set de dimensiuni, necesarul de materiale. E ca si cum i-ai citi CV-ul cand iti face estimarea aia, il simti pe om.
Apreciezi pe cel care nu iti spune din prima pretul cel mic ca sa te trezesti dupa ce ai dat comanda ca adauga treptat x si y finisaje, transport montaj si berea lui dupa atata efort. Pare cinstit si serviabil, plin de intentii bune. Numai ca na, viziunea unui mester oarecare, care face treaba asta cu mobila la comanda ca un fel de al doilea job, in timp ce ala principal este sa sape gropi, viziunea lui, cum spuneam nu are cum sa se pupe cu a ta in totalitate. E nevoie de explicatii pentru fiecare surub, iar un detaliu la care tu faci ca singura precizare cum credeti, numai sa fie frumos, va fi oricum altfel, dar numai frumos nu, pentru ca frumusetea asta tine de gust pana la urma. De gust si de posibila economie pe care mesterul va incerca sa o produca oferindu-ti o carpeala.
Mi-am facut, de pilda, un birou la comanda, ca de aia si vin cu exemplul asta, ma stiu patita. Era din pal, se asorta cu restul mobilei din sufragerie, adica o combinatie de calvados si negru. Si ma trezesc in clipa in care vine cu el acasa ca sina pe care se prindea placa pentru tastatura era alba. Acum, da, adevarat, eu nu precizasem ca trebuie sa fie o culoare anume, dar simtul meu estetic de femeie care nu confectioneaza mobila, dar asorteaza zi de zi haine si pantofi si posete, simtul asta spunea ca albul se potriveste ca nuca in perete. Cand, plina de menajamente (dar si de nervi) am comunicat acest lucru mesterului in cauza, s-a strambat de parca avea o piatra la bila si ii ofeream varza calita. Mi-a schimbat sina buclucasa, dar numai dupa ce mi-a sugerat de cateva ori ca imi face efectiv o favoare, iar eu, fraiera cum am fost intotdeauna, m-am simtit la portofel dupa atatea aluzii prea putin finute si am catadicsit sa il platesc in plus, desi imi venea sa il scuip de revolta.
Unde vreau sa ajung? La faptul ca atunci cand vorbim de mobila la comanda, chiar daca la prima vedere ar putea sa nu para, este o economie din multe puncte de vedere, adica mai ieftin si mai putin consumator de timp si nervi sa apelezi la niste specialisti care se ocupa de mobilier, decat la cine stie ce amatori, adica oameni care asta fac toata ziua, asta e ocupatia lor, nu sapa gropi si in timpul liber o mai pun de un sifonier sau un cadru de pat. Eventual unii cu un site de prezentare plin de fotografii.
In plus, mai e ceva. Eu am idei, dar nu am vedere in spatiu. Daca ceea ce vreau eu ocupa inutil locul, daca inaltimea standard este una anume pentru ca asa gasesti cea mai comoda pozitie de scris, daca ceva nu fac eu bine, as vrea sa mi se spuna, nu sa merg inainte si sa plang la livrare constatand ca e exact asa cum am vrut eu, dar am fost o aiurita fara perspectiva.
In sfarsit, am incredere in specialisti pentru ca le-am vazut rezultatul muncii si mi-a placut. Si pot sa pun degetul pe o poza si sa intreb, ca un copil intr-un magazin de jucarii: pot sa am asta, te rog?
