Cand esti singura la peste 30 de ani nu e deloc usor sa cunosti oameni noi. Babele din familie te indeamna “mai iesi si tu, maica, sa te mai vada lumea“…de parca tu nu ai vrea sa iesi, dar cu cine?
Intreb si eu asa, retoric, pentru ca am trecut prin asta si prietenele mele de-o viata aveau deja sot cu acte, plus unul-doi-trei copii.
Am incercat-o si pe asta, sa ies la plimbare cu ele si remorcile lor, majoritatea urlatoare si razgaiate, numite in mod comun copii mici, un fel de sperietoare de barbati singuri si misto, presupunand ca exemplare de-astea ar putea trece la mai putin de 100 de metri de langa locul de joaca din parc, destinatia clasica a mamelor in cauza.
Am trecut prin experienta clasica a siteurilor de matrimoniale si m-am lecuit pentru toti vecii vecilor amin dupa a cinzecisitreia propunere de cybersex si al paispelea tip care avea la poza de profil o poza de pe google images. In final aproape ca eram decisa: sa imi iau o pisica si sa ii povestesc ei seara ce am facut la job, in fond semana destul de bine cu un barbat: nu tregea apa cand mergea la baie, venea sa se alinte cand avea chef, reprezentam pentru stimabila ei persoana sursa primara de hrana si tinea de cald noaptea.
In final, o retea de socializare mi-a umplut singuratatea, consimtind sa-mi materializeze asteptarile sub forma unui tip pe care il stiam de prin liceu. De fericire, l-am luat si de barbat, desi manca mai mult decat pisica si miorlaia mai tare si am facut-o in timp ce reteaua lui Mark Zuckerberg, ca de ea era vorba mai sus, devenea din ce in ce mai comerciala. ce-mi mai pasa, eu ma asezasem la casa mea!
Astazi, vad numai poze cu pisici si cafele cu caimacul in forma de inima, in timp ce pe margine se deruleaza reclame, mereu aceleasi, care nu ma intrereseaza, dar la un moment dat am avut proasta inspiratie sa dau un click cu mouse-ul pe ele, in speranta ca vor disparea…si s-au inmultit precum ciupercile dupa ploaie. Facebook a cazut victima propriului succes, a devenit mult prea comercial, prea colorat si superficial…asa incat din ce in ce mai mult imi dau seama ca oamenii vor o alternativa, una viabila, pe care insa nu o au…sau nu o aveau, pana mai ieri.
Alternativa de azi se numeste fkontakt.ro, este o retea de socializare romanesca, noua si proaspata, nepervertita de valul comercial. Un loc in care sa pot comenta fara sa ma tem ca ceea ce voi spune va fi folosit impotriva mea. Mai tineti minte ca fost o stire la televizor in care niste elevi au fost penalizati disciplinar pentru ca au scris nu stiu ce despre un profesor? Ei bine, nu vreau un asemenea spatiu public, pentru ca ma provoaca sa imi caut si sa imi gasesc masti, chiar daca nu sunt acolo ca sa injur pe nimeni.
FKontakt.ro este o gura de aer proapat in peisajul socializarii, a comunicarii si prieteniei on-line, pe care va invit sa o descoperiti alaturi de mine, sa crestem impreuna si sa o facem frumos. Deja am acolo cativa prieteni, cine vrea sa fie urmatorul?
