Lucrez la etajul zece al unei companii multinationale, asa ca petrec minute bune, in fiecare zi, plimbandu-ma cu liftul, dupa cum am treaba la diferite etaje. Daca serviciul mi-ar fi fost la parter, acest articol probabil ca nu ar fi existat. Dar asa, uite, ma apuca din cand in cand comentatul.
- Liftul ala e mare cat o sufragerie, incap in el usor 20 de persoane. Cand intri si cand iesi , ar fi o idee buna sa ii saluti pe celalti, iar daca esti salutat, nu-i chiar asa de greu sa raspunzi. Se cheama minima politete.
- E complet aiurea sa stai intre usile liftului, impiedicandu-le sa se inchida si sa iti termini conversatia cu colegul de la etajul X. Iesi, termina si urca apoi. Restul de 19 persoane chiar se grabesc si in plus, in mod cert nu au nici un chef sa te asculte.
- Chiar daca la etajul 1 este restaurantul si au avut chiar o mancarica buna, cu care te-ai desfatat pe parcursul pauzei de masa, e absolut dezgustator ca in lift sa continui sa iti sugi dintii, ca sa scoti ultimele resturi din festinul devorat. Vad faza asta suficient de des incat sa pot deja ghici, dupa tonul sunetelor si miscsrile circulare ale limbii, care se reliefeaza pe peretele obrazului, ce a mancat la masa doamna eleganta de la etajul 3 sau colegul cel inailt de la 6. Dar zau daca ma intereseaza.
- De asemenea nu ma intereseaza conversatiile tale personale la telefon, sunt putine lucruri care nu se pot amana pentru cateva zeci de secunde.
