Ochiu’ ratiunii ( duzina de cuvinte)

ochiCa sa ajunga in varf (de munte) sexul slab are nevoie de ochiu’ ratiunii. Va rog sa luati fraza asta in toate sensurile posibile, de la cel simbolic pana la cel propriu. Despre ultimul mi-as dori sa va ofer mai multe detalii.

Pe drumul de 336 de kilometri care se desfasura intre mine si premiul SuperBlog am cunoscut un Om. As putea spune sot, tata, blogger, dar nimic nu l-ar defini mai bine decat Om cu litera mare. Cand am cerut, pe la colturi de Facebook, referinte, ca sa stiu alaturi de cine ma urc in masina, mi s-a raspuns: “e fain“. Neah…prea putine detalii pentru mine, stai sa mai descoperim. Si am descoperit, nu stand la panda, ci conversand relaxat, pe o distanta apreciabila.

Stiti vorba aceea, de prin carti, potrivit careia ceea ce nu te omoara te face mai puternic? Ei bine, viata lui este filmul care s-a facut dupa ea. Sunt oameni, care pusi in fata unei situatii limita, care ameninta sa le influenteze intreaga viata se tanguie cat pot si se razvratesc impotriva unei sorti care i-a adus acolo de unde nu mai exista intoarcere. Si sunt, pe de alta parte, cei care merg pe principiul Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac si gasesc in fiecare cotitura noua un prilej de slefuire, o lectie, ca la scoala, catre un maine mai bun.

Laurentiu face parte din a doua categorie si zau ca daca toti cei din jur ar fi construiti dupa acelasi tipar, echilibrat si armonios, lumea ar fi mai buna. A cunoscut si bucuria si tristetea, a fost pe rand, falit, entuziast, descurajat, increzator, a privit moartea in ochi si i-a spus: mai stai putin, eu mai am povesti de spus.

De unde stiu toate astea? N-am fost cu el pe partie, nu am baut nici macar un pahar de vin, doar am mers 700 de kilometri si l-am ascultat vorbind. A fost destul. Eu l-am descoperit si ma simt norocoasa pentru ocazia pe care am primit-o. Va invit si pe voi sa-l cititi, recomandandu-va, de exemplu, povestea necunoscutei careia ii multumeste.

Si, pentru ca simt ca nu avem niciodata in jurul nostru destui oameni de valoare, declar aici ca, daca gandul sau razlet de a intra in clubul nostru se transforma in intentie, il recomand cu caldura. Iar daca citeste asta si devine curios, poate vedea exemple de alte suflete frumoase in tabelul lui psi.

11 COMENTARII

  1. Felicitari, Dana! Recunosc ca am fost curioasa sa (te) citesc, dupa anuntarea castigatorilor la competitia Super Blog 2013. Ma intrebam cum ai reusit sa cuceresti atat de multa lume si atat de multe premii…Dupa ce am "rasfoit" cateva ganduri ale tale, am descoperit o Dana minunata! Imi face placere sa citesc…gandurile tale. Le scrii tu atat de multa sinceritate si caldura, incat pot sa spun ca de multa vreme nu mi-a fost dat sa citesc ceva atat din…suflet.
    Te felicit, inca o data!

  2. Am citit și eu despre necunoscuta aceea, la recomandarea ta. Pe mine însă, nu mă mai miră capacitatea celorlalți de-a se purta Omenește, mă miră că i-am bănuit atâta vreme că n-ar fi capabili de altruism. Mi-a deschis Dumnezeu ochii minții și-ai sufletului, și-acum văd și recunosc bunătatea în fiecare. (Bine te-am regăsit, mi-a fost dor de tine.)

  3. Drumul tău de 700 de kilometri a meritat. Așa cum a meritat și al meu, mult mai scurt. Pentru mine a fost mult mai greu nu să parcurg distanța, ci să-mi înving temerile despre cum voi fi primită. Am găsit însă acolo, ca și tine, Oameni. Cu O mare și cu suflete la fel. Și mi s-a confirmat că ei există și că nu sunt o specie pe cale de dispariție. Revenind la Laurențiu, necunoscuta lui face parte din aceeași categorie.

  4. Acuma zău, vă tot minunaţi că există oameni dincolo de bloguri, de parcă nu toţi avem dreptul la bunătate. Ba-l avem, şi nici măcar nu e nevoie de SB ca să descoperim asta. Mă bucur că v-aţi întâlnit pe-acolo, şi că v-aţi dovedit a fi buni cu toţii. Dacă simţi o tentă de răutate, nu te ambala, e doar sinceritatea de moment, pe care nu reuşesc s-o desfac într-o dulcegărie şi să zic că totul în lume e minunat, când, de fapt, nu e!
    Şi-apoi, la întâlnirile astea, Laliciule, doar nu te aştepţi să vină chiar omu' care e, cu tot cu metehne sau alte năzdrăvănii. Vine şi el om, na, costumat, mascat.
    Şi eu, un comentariu dulceag, vis-a-vis de un om sau de ceea ce-a scris, n-o să-l consider niciodată vreo dovadă de omenie, ci doar o stare de moment, prin care aprob un anumit comportament, necesar uneori, că, na, tre' să ne mai şi pisicim. :))

    Ai o voce caldă, apropo de dulcegării…o voce de pisicuţă. Am ascultat emisiunea de la Lynx.

  5. Chiar vazusem ca ai dat Like povestii lui Laurentiu cu necunoscuta si am citit-o si eu. Frumos, foarte frumos!

    Referitor la Omul Laurentiu… Nu am stat prea mult de vorba. Decat a stat langa mine la Gala si m-a scos la dans, atragandu-mi atentia ca stau prea mult pe scaun! Mi-a parut o persoana faina si citind ce crezi tu despre el…m-am lamurit 100%. Nu e doar un SuperBlogger, ci si un SuperOm.

  6. Stati putin, nu dati cu pietre. In primul rand, multumesc. Pana la finalul articolului mi se uscase gura, asa ca a trebuit sa beau putina apa sa imi revin. E prima data cand citesc asa ceva despre mine, asa ca i-am dat si sotiei sa citeasca. Si-asa nu e ea interesata de blogging 🙂
    In ce priveste intrarea in clubul psi, iti multumesc pentru recomandare. Voi incerca intai sa observ de pe margine si poate in ianuarie… Oricum, luna decembrie voi fi mai degraba offline, pentru ca SuperBlog m-a tinut destul de mult ocupat.

  7. Pe Laurentiu il stiam de mult, drumurile noastre se mai intalnisera prin blogosfera si chiar daca o perioada l-am pierdut din vedere, regasirea mi-a aratat acelasi om mereu atent cu altii, mereu gata sa ajute si sa aduca un zambet. Ma bucur sa descopar ca nu m-am inselat asupra lui.
    Citisem in timpul competitiei povestea necunoscutei si tare m-am mirat vazand acum ca nu am lasat nici un semn.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here