M-am trezit in dimineata aceasta plina de energie si pe cand mergeam catre job m-am surprins zambind. Ulterior, dupa predispozitia naturala pe care o manifest catre analiza, ampornit a-mi diseca starea de sirpit, dornica sa ii descopar dedesupturile si motivatia, pentru a o putea la o adica, replica…daca se poate chiar la infinit, ca tare bine ma mai simteam. Am rememorat lucrurile pe care le facusem aseara, am incercat sa imi amintesc visele noptii, gustul cafelei de azi dimineata si am privit indelung vremea de afara. Si undeva raspunsul s-a lasat intrezarit printre picaturile de ploaie: imi era bine pentru ca ma odihnisem, pentru ca petrecusem mai multe ore decat de obicei in patul meu!
Daca va spun ca am trecut in viata mea prin cateva zeci de paturi, o sa va ganditi, fireste, la prostii si recunosc ca eu v-am invatat asa, dar de data asta nu e cazul sa o faceti, discutia e serioasa. Ma refeream la cei cativa ani bunicei pe care mi i-am petrecut prin delegatii, in camere si paturi de hotel, ani dulci pe care ii regret, dar care, dicolo de bani castigati, oameni cunoscuti si experiente acumulate, m-au adus la aprecierea pe care azi o port banalului obiect de mobilier care este considerat patul.
Banal? E aproape o blasfemie sa il numesti asa. V-ati gandi ca stramosii nostri dormeau pe piei de animale, apoi pe saltele facute din paie? Cat de comod poate fi asta? V-ati putea imagina viata voastra de acum fara locul acela divin in care odihna coboara, binecuvantata si sentimentul de implinire care pune stapanire pe voi nu are seaman?
Cu indrazneala afirma ca intre mine si patul meu exista o adevarata comunicare, fata de care comuniune om natura din opera eminesciana e apa de ploaie. Ma afund in el, ma intind, ma rasfat…iar salteaua imi simte fiecare cuta a corpului, imi mangaie fiecare muschi obosit, intepenit, incordat, salteaua mea, pe care am ales-o cu grija, pentru care am facut un adevarat studiu de piata al carui rezultat m-a dus la alegerea celei mai bune saltele online care exista in lume si chiar in univers. Iar magazinul respectiv spune clar si raspicat inca de pe prima pagina ca livreaza saltele si dupa ora 5 dupa amiaza si in weekend si amintindu-mi de recenta aventura cu termopanele si dezamagitoarea targuiala a muncitorilor care nu voieau sa stea peste program ca sa imi monteze mie geamurile, desi asa fusese intelegerea.
Nu luati numele patului in desert, va spun cu toata seriozitatea unui om care a dormit mult si bine, iar azi, daca nu o sa darame muntii, macar va pune 15 kg de castraveti la murat, dupa job, iar in final va scrie si trei articole pe blog, mai pe seara. Patul merita cu adevarat sa i se inchine ode…si chiar asta am facut.
