Pe taraba

rosiiDe multe ori cand vad pe o taraba in piata cartofi sau fructe sau alceva, in mormane mari, unde partea din fata iti ia ochii si pretul este rezonabil, ma duc pe randul paralel, dar ala din spatele vanzatorului, ca sa vad exact si cum e vopsit leopardul inauntru, ca gardurile vopsite dauneaza grav sanatatii. Am economisit de multe ori in felul acesta bani, reusind sa depistez fructele stricate, legumele storcite sau vestede.

Dar nu ma pot opri sa nu ma intreb, retoric, evident, de ce naiba nu e lumea in care traim macar un strop mai cinstita, ca, mama ma-sii de lume, eu as da un ban in plus pe niste fructe sau legume frumoase daca as fi sigura ca voi cumpara exact ceea ce platesc. Am vandut si eu in piata o vara pe cand eram in invatamant si nu-mi ajungeau banii de intretinere altfel si stiu mare parte din strategiile aplicate pe acolo, mai ales la lasatul verii, gen piersici asa zis de Mangalia, unde Mangalia e numele de alint a campiei spaniole sau laudatii pepeni de Dabuleni, pe care ii incarcase cineva cu cateva ore in urma din Doraly si le scosese cu grija fesul turcesc. Am vandut mereu mai putin, dar la pret mare, ca aveam marfa buna si scoteam, cu mai putin efort, profit tot cat aia care aveau preturi mai mici si dadeau kil dupa kil. Am fost o afurisita de speculanta, cu maine nebatatorite, dar sort de negustor, cu doua buzunare, unul de bani mari, unul de marunt. Dar nu am fost in stare niciodata sa vand omului un lucru care nu era pe dupa lauda pe care o emiteam. Si chiar si atunci…parca ma jenam, desi eram numai un vanzator pus acolo pe un fel de sef.

Imi amintesc ca, la un moment dat, se opreste la taraba mea un pensionar mai intepat, nu ala tipic, jerpelit si umil, ci genul de pensionar care fusese mare la viata lui si se retrasese cu o pensie corespunzatoare. Dar tot pensionar era in ochii mei, ca m-a cuprins, vazand cati bani faceau chestiile pe care le targuise, o sfanta rusine, de nu am fost in stare sa deschid gura sa-i zic din prima totalul. Proasta eu pana la urma, cu jenele si delicateturile mele…lucru pe care l-a constat si el, spunand: stai sa calculez eu, ca tu esti proasta si cu greu mi-am oprit iubitul de atunci si partener de negutatorie sa ii insire scolile mele, care, fiecar pe rand sau toate la un loc, nu-mi folosisera la nimic, ca nu ma intreba nimeni cum se spune la piersica in latina sau greaca veche.

In sfarsit, ca sa revin, problema mea de azi e asta: de ce pe tarabe in piete rosiile sunt puse asa:

rosii

Si nu asa?

rosii