Pestisorul de aur si cele 3 dorinte

Ce e mai important la un pescuit? Unii ar spune ca instrumentul muncii, adica undita, respectiv lanseta sau mulineta, in functie de locatia unde se desfasoara respectivul eveniment. Altii baga mana in foc ca ar putea sa prinda peste si cu un bat rupt din primul copac, cu conditia sa aiba momeala potrivita. Care momeala poate fi de cutare sau cutare fel, cu arome din cele mai diverse, colorate sau nu , miscatoare sau ba.  Si aici, daca inciti un barbat pasionat de pescuit, iti va tine adevarate dizertatii pe tema data, acelasi barbat caruia, daca i-ai pune o intrebare simpla de genul de ce ma iubesti, ar trece cu viteza luminii la pozitia ghiocel sau te va privi de parca ai veni de pe o alta lume.

Pentru ca de fapt, e adevarat. Tu, femeie din varful degetelor cu unghii pictate si pana la tocul fin al pantofului, chiar vii de pe o alta lume, o lume in care arta pescuitului nu e decat un necesar preludiu pentru gatitul unui file cu sos de lamaie si asta numai daca nu ai pe aproape un supermarket serios sau o pescarie decenta.

Nu inteleg pescuitul. Declar solemn. Nu inteleg de ce ar plati cineva, de exemplu, o taxa ca sa stea o zi intreaga pe balta, ca apoi ceea ce prinde sa fie aruncat din nou in apa sau, in cel mai bun caz, transportat acasa contra unui cost suplimentar. Pentru mine pescuitul ar trebui sa fie in primul rand nu un sport, ci o necesitate de ordin practic. Doar nu degeaba se vorbeste despre vanatoare si pescuit ca despre cele mai vechi indeletniciri ale omului. Cand inceteaza sa mai fie rentabil si devine numai un mod de petrecere al timpului liber, isi mai pierde din farmec. Ori sunt eu mai practica decat prevede legea, ori nu stiu sa ma relaxez.

pisica-si-pestisor

Desi, totusi, vorbind de de relaxare, sa va spun care este cel mai important lucru la un pescuit, dupa umila mea parere. Este vorba de liniste. De faptul ca nu te toaca nimeni la cap. Iti plimbi privirea pe luciul apei, calculezi unghiul perfect in care acul tau incarcat cu momeala potrivita va patrunde. Te incordezi, arunci undita….si odata cu ea arunci toate problemele. Seful idiot care te-a certat ca ai intaziat cu proiectul? Taranu’ ala care ti-a taiat fata in trafic profitand ca tu ai un Logan si el o masina cu mult mai pricopsita? Vanzatorul ala care ti-a bagat pe furis in punga marfa mai veche, desi o avea pusa in fata pe taraba pe cea proaspata, ca sa atraga clientii creduli? Duca-se toate.  Linistea, este tot ce iti ramane. De aceea ma crezut mereu ca nu e indicat sa mergi cu famila la balta. Nu de alta, dar ajungi ca in bancul acela cu….

Tata, mama si copilul care pleca la pescuit. Dupa ce stau ei ce stau, la un moment dat au norocul sa prinda pestisorul de aur. Ce sa faca acum cu el? Fermecat, ca asa vine povestea, pestisorul le propune:

– Nu mai bine imi dati drumul? Daca sunteti milosi, va implinesc trei dorinte.
Tatal, isi indeamna copilul:
– Fiule, tu esti cel mai mic, vei fi tu primul care sa ceri ce iti doresti.
– Un arici, un arici, exclama copilul bucuros.
– Da-l ma in p***a ma-ti, zise tatal enervat de asa dorinta, dandu-i una dupa ceafa plodului
– Scoate-l, scoate-l, striga mama.

Pescuitul poate fi pentru doamne si nu numai o eficienta metoda de slabire, cu conditia sa te ambitionezi sa mananci numai ce prinzi. Pentru ca si daca esti norocos, tot te alegi cu un meniu hranitor si sanatos.

Oricum, daca sunteti cu adevarati pasionati, un magazin de pescuit va poate oferi nu numai idei, ci mai ales instrumentele necesare sa faceti din acest hobby o buna metoda de a atrage invidia prietenilor mai putin norocosi. Iar daca prindeti pestisorul de aur, aveti grija ce va doriti. S-ar putea sa se implineasca!

2 COMENTARII

  1. Cunosc şi eu un pescar, îi place să pescuiască tocmai pentru liniştea aceea despre care vorbeai tu. El zice că aşa scapă de sâcâiala nevestei, de "de ce-urile" copilului, de zumzăitul televizorului.

  2. Tare bancul. :))

    Apropo de momeală, cică un japonez vine la noi la pescuit, cu scule moderne, și nu prinde nimic toată ziua. În apropiere, un localnic fără undiță, doar cu o bâtă în mână, prindea la pești una-ntr-una. Intrigat, vine japonezul și-l întreabă cum face. Ăsta îi explică:
    – Păi te dezbraci de la brâu în jos și intri în apă. Peștele vede momeala și se apropie, și atunci tu poc! cu bâta în cap. Și l-ai prins.
    Curios, niponul se pune pe experimentat, cu românul pe post de ghid lângă el. Își dă jos pantalonii și intră-n apă, pe ritmurile piesei Foaie verde barabulă, stai în apă pân' la brâu. Că rima-i sub apă. Trece un timp, se apropie un pește.
    – Îl lovesc?
    – Mai lasă-l să vină, zice românul.
    – Acuma cred că l-aș nimeri, îi dau una?
    – Încă puțin… gata, dă-i acuma!
    – Ah, mai lasă-l…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here