Ploaia de acasa

ploaie
Merg. Doar atat.

Masina inghite flamanda kilometri, trecand prin orase al caror nume nu vreau sa-l stiu pentru ca nu sunt ale mele. In ele locuiesc barbati care acum se uita pe geam si isi cheama copiii de la joaca. Apoi isi verifica atent umbrelele si dau drumul la televizor sa vada daca nu au pierdut semnalul. In ele locuiesc gospodine in toata regula, care au avut prudenta sa nu spele astazi geamurile, dar alearga acum grabite sa stranga rufele puse la uscat. In ele locuiesc oameni care sunt acasa si pentru ca nu ma simt asemeni lor…nu vreau sa le stiu numele.

Masina infuleca in continuare. Eu nu conduc, cum mi-ar sta? Eu privesc, am treaba si am sofer. Trec prin sate a caror nume nu exista pe harta. Deschid geamul larg si le salut. Sunt anonime ca si mine. Si linistite.

O vaca trece alene pe drum. A vazut si ea norii si a luat-o fara chef spre casa, sa-si verse tributul de lapte. Ploaia i-a alungat vrabiile si e nevoita sa faca drumul singura.

ploaie

Deschid geamul larg. Miroase a colb ud si-a tacere. Cerul naste umed sub ochii mei, picaturi boabe. Scot mana afara si ploaia mi-o uda. Si simt ca sunt mai mult eu in mana aceea decat in tot restul corpului. Soferul meu imi zambeste. Gandurile-mi devin lipicioase.

M-au prins nespuse ploi pe drumuri, departe de casa si de dragi. Atat de multe incat, dupa ani, inca inainte de a se termina drumurile, cu o putere de adaptare pe care numai un suflet fara odihna stie s-o aiba, s-a produs, ca un miracol, reversul: am invatat sa ma simt acasa cand ploua, oriunde as fi. Ploaie rece, ploaie calda, ploaie eterna de toate anotimpurile. Ploaia mea.

Nu ne-am certat niciodata pe ploaie…

29 COMENTARII

  1. ……"am invatat sa ma simt acasa cand ploua, oriunde as fi. Ploaie rece, ploaie calda, ploaie eterna de toate anotimpurile. Ploaia mea.:
    Cred ca ai dreptate! Chiar am învatat, dar daca si chiar îmi place? Asta este o alta poveste! :))
    Bine ai venit la club! :))

    • Bine te-am gasit, Minnie, pe tine si pe toti ceilalti. Hey, tu esti cea cu parfumul lui Dumnezeu….Ce mult mi-a placut povestea ta!!!!

  2. Ce atmosfera faina de sfarsit de lume ai creat , mai ca m-am indragostit de ploaie !
    Si, ca fapt divers, din pura neatentie, am creat o noua varianta povestii tale
    " O vara trece alene pe drum. A vazut si ea norii si a luat-o fara chef sprea casa, sa-si verse tributul de lapte. Ploaia i-a alungat vrabiile si e nevoita sa faca drumul singura".
    Veridic, nu?

  3. Și io care te întrebam ”de ce n-ai scris, dacă-ți place ploaia?!” 🙂 Trebuie să-mi schimb cumva blogroll-ul, să mă atenționeze și pe mine ceva/cineva de noutăți. Ratez mult așa și vorbesc pe de lături.

    Știu exact cum miroase ploaia asta, a ta. Și, dacă nu v-ați certat niciodată pe ploaie, merită să încercați! 🙂 Nuuuuuuu, glumesc, bine dispusă, c-am dormit dusă, trezindu-mă în ropote vesele bătându-mi în geam. E frumos să plouă așa, când tu ești cuibărit la căldurică și liniște și nu te amenință niciun potop.

    Am întârziat amândouă la poveste azi, promit să te trag de mânecă din timp data viitoare.

    • Blogroll-ul tau e bine mersi, cand ma intrebai tu, eu chiar nu scrisesem. Abia apoi a coborat muza. Am cautat niste poze din telefon de pe vremea delegatiilor mele si m-a luat valul….
      Nu-i rau sa ma tragi de manecuta, chiar deloc…o sa o fac si eu daca va fi cazul.

  4. Bine ai venit, Dana, mă bucur mult că ni te-ai alăturat!
    Afară e atmosfera descrisă de tine aici: nori grei, stropi mari, dar și electricitate intensă…Ce-mi place că suntem tot mai multe care nu semănăm cu cele care aleargă să-și adune rufele de pe sfori și se bucură că n-au spălat azi geamurile, doar le vor spăla mâine și săptămâna viitoare și tot timpul. Vai mie, ce ne-gospodi(v)nă sunt. 😉
    …”Miroase a colb ud si-a tacere. ” Ce bine că nu v-ați certat pe ploaie! 🙂
    Încă odată, bun venit în Clubul poveștii parfumate, deschis oricui dorește să scrie la tema noastră bilunară! 🙂

    • Ah, ce te invidiez pentru atmosfera ta!! la mine e soare si cald, atata de cald ca inteapa…
      In alt ordine de idei, multumesc de primire, daca esti gospodiva ai deja toata aprecierea mea forever! 😉

    • Gospodivă, cu amendamentul că sunt expertă (sic!) în găteli (nu spun chiar gătit). Dar lasagna mea, crispy-crunch-urile și supele-creme, aproape m-au făcut să-mi doresc să am un restaurant personal. Unde mai pui și dulciurile și…dar n-am bani de investit în afacere, așa că-i răsfăț pe ai mei doi dragi, când termin munca la firmă și în atelier. La rubrica Găteli, la mine, poți găsi chestii bune (de îngrășat!) , care se prepară destul de ușor. Sper că a plouat și la voi între timp, că pe-aici abia acum se zvântă băltuțele! 🙂

  5. Citind articolul tău am imaginea completă. Și realizez că ploile sunt ca oamenii. Bune sau rele. Dezlănțuite sau liniștite. Reci sau calde. De aceea îți iubești tu ploaia. De aceea o urăsc eu pe a mea. Fă un exercițiu. Privește imaginile tale și apoi pe cea cu care eu ți-am răspuns pe blogul meu. Vei înțelege și mă vei înțelege.

  6. 🙂 Iti place ploaia… Asta e ceva rar. Eu nu ca o urasc dar nici draga nu-mi prea este. Frumoasa trecere in revista a ploilor din drumureile tale…pe care atat le-ai iubit incat ai ajuns sa te simti acasa oriunde ploua 🙂
    Bine-ai venit la Poveste! Si sa ai o seara placuta! 🙂

    • Elly…ar trebui sa spun celebra Elly Weiss…stii ca am tot vazut numele tau in ultima vreme si tot am zis sa intru sa te caut?…acum povestea mi-a dat o ocazie in plus…Multumesc de vizita, am sa ti-o intorc cat de repede, mi-a soptit mie o vrabiuta ca esti o gazda buna!

    • Listea si calmul e in suflet. daca este. daca nu ploaia ce sa aduca? Eu una u sunt chiar acolo…dar ma straduiesc.

  7. Bine ai venit in club, Dana!
    Fac asocieri nepotrivite cateodata, dar tu ma vei ierta. Citeam, citeam si la un moment dat mi-am aruncat ochii spre geam. M-am simtit vinovata si in acelasi timp mai aproape de voi, vazand ca au trecut cateva ploi serioase de cand nu am spalat geamurile. Dupa rufe nu am alergat niciodata, ca le-am intins mereu pe sarma sau pe suportul din baie, unde au de la un timp obiceiul sa stea pana cand avem nevoie de ele. 🙂
    Stii ce este ciudat? Eu nu am fost niciodata suflet fara odihna, calator mereu pe drumuri, dar m-am simtit mereu acasa cand a plouat, indiferent unde m-a prins ploaia.

    • Nu faci ascocieri nepotrivite deloc, draga mea. Mi se intampla de foarte multe ori ca un cuvant pe care il prind la tine sau la alt blog drag, ca si al tau sa ma duca departe cu gandul si toate sa curga, apoi sa se nasca o idee de articol….asta e beneficiul de a citi oamani frumosi, te determina sa te gandesti…cine stie de la geamurile tale ce mai urmeaza? 🙂

      Daca te-ai simit acasa cand ploua stiu sigur ca ai inteles ploaia sufletului meu. Ce multumire mai mare mi-as dori? Totusi, de dragul jocului, te-as trimite la ploaia SOniei si la fotografia ei din comentarii, pentru o vedere mai larga si a altor perspective. Poate ca ai fost deja acolo, in clipa asta nu imi mai amintesc…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord