Aceasta e o prezentare oficiala, din aceea cu covor rosu sau pe aproape.
Mereu am crezut ca in orice grup prezenta unui barbat este benefica. Dau asadar cezarului ce e al cezarului, cum spune o spune o vorba din popor…latin si barbatului ce e al barbatului si, pe aceasta cale pe care minunatul joc cu duzina de cuvinte mi-o ofera, anunt ca o alta semnatura din cand in cand in josul unui articol de pe acest blog nu e o greseala. Ea inseamna prezenta pe blogul meu al unui barbat si colaborator de suflet: Tantalaul 73 pe numele sau de scena sau, daca vreti, Cristi Grigore. Pentru prieteni, poate fi oricum.
Am sperat, atunci cand a scris aici pentru prima data, ca nu va fi o exceptie si ma bucur al naibii de tare ca nu m-am inselat. Ma bucur ca pentru el scrisul nu inseamna timp pierdut si ca pe masura ce ne vede ce grup frumos suntem, capata aripi. Pentru ca omul asta are ceva de spus, iar eu sunt suficient de femeie cat sa imi doresc deseori si parerea unui barbat. Psi imi spunea ca am darul de a aduna oameni si tare dragi imi erau cuvintele ei pentru ca imi doream sa fie adevarat. Cand l-am castigat pe Tantalau si pe dragalasa lui nevasta in calitate de cititori, am fost fericita intr-un mod pe care voi, cei care ma cititi la randu-va, il intelegeti mai bine decat oricine. Cand a rasarit ideea ca el sa colaboreze, din cand in cand, la acest blog, m-am simtit norocoasa. Oamenii buni sunt de pastrat aproape. Nu pentru ca iti tin de cald la batranete, ci pentru ca te imbogatesc inca din clipa, prima, in care i-ai intalnit. Si undeva totul se leaga. Evoluam.
