Poate nu sunt eu cea mai desteapta femeie din lume, in mod cert nu sunt cea mai frumoasa si poate ca vor fi existand altele mai daruite de soarta ca mine si mai discrete, care nu-si cotcodacesc fericirea casnica precum o gaina proaspat ridicata de pe cuibar, anuntandu-si oul cald, dar…realitatea este ca EU ma simt norocoasa. Si nu scriu despre ce mi se intampla frumos ca sa ma laud, ci pentru a spune celor care poate simt, cum simteam si eu acum doi ani, ca viata nu mai are ce sa ofere si nu a mai ramas din ea decat o trista curgere in speranta unui asteptat final…pentru a spune ca NU e neaparat asa.
Cand am scris prima oara despre el, am povestit ca se descria normal, linistit si mediocru. Ei bine, uite cum arata luna asta viata noastra, asa normala si mediocra….asta fara nici o ocazie deosebita, adica alta in afara primaverii.
Si acum spuneti voi: cum sa nu povestesc? Cum sa nu spun peste tot ca atunci cant tu crezi ca viata nu mai are ce sa iti ofere…de obicei te inseli?
