Pur si simplu dragoste…

nufarPovestea asta este despre tine, dragule. Pentru ca tu m-ai invatat ce inseamna puritate, intrand in viata mea exact cand un preot batran canta viselor mele natangi Vesnica Pomenire. Ma plimbam aspra si nauca printr-o lume de care nu apartineam decat cu trupul si acela inca temporar. Mana ta dreapta a inventat mangaierea.

Imi doream sa imi aduci flori. Tu ma luai in fiecare duminica dimineata de mana, ma duceai in parc si imi daruiai toate florile pamantului inrourate, nerupte din cuibul lor. Si gandul tau era puritate, ca si lacrimile diminetii stralucind pe petalele calde de somn. Il primeam insetata de dragoste si beam intreg, mineral, paharul fiecarei zile impreuna. Un pahar cu apa care nu are nevoie de etichete, asa cum ar avea toate sticlele de apa din lume pentru a-si dezvalui continutul de nitrati, puritate absoluta, remarcabila, unica. Si ma gandeam ca daca te-as schimba vreodata, te-as schimba tot cu tine, zeul meu de dragoste, dumnezeul meu de apa.

Tu ai insemnat pentru mine puritate in sensul acela vechi si bland si bun, de perfectiune. Nu pentru ca esti. Perfect, vreau sa spun. Dimpotriva. Dar colturile tale de imperfectiune se impletesc fara greseala cu ale mele si ne transforma, rotund, in arhangheli ai unei lumi simple in care exista o singura lege: daruirea.

laleleE usor sa daruiesti, imi spune iubitul meu, punandu-mi in brate un snop de lalele albe, e usor sa daruiesti cand in ochii celei care primeste emotia s-a strans in boabe mari, rotunde, cu miros de puritate strecurata din maruntaiele pamantului. 

Lacrimi de fericire. Lalele albe. Puritate.

Imi plac lalelele.

Imi plac lalelele pentru parfumul lor aspru, nepereche, pe care subconstientele mele simturi il asociaza cu mirosul de tutun proaspat amestecat cu after-shave al gurii dragului meu.

Imi plac lalelele pentru ca au corola infoiata si petale catifelate ca rochiile de bal ale domnitelor din cartile copilariei mele, pentru ca trupul lor intreg, plin de seva, senzual, pare desenat de natura dupa gustul unui Rubens al florilor.

– E usor sa daruiesti, mi-ai spus, devenindu-mi drag pentru o mica eternitate.

Seara,  citeam impreuna:
Usa se deschise. Un grup ciudat si navalinic se arata in prag. Trei oameni il tineau prins pe al patrulea. Cei trei erau jandarmi; celelalt era Jean Valjean.

  – Monseniore, spuse brigadierul de jandarmi, e adevarat ce spune omul acesta? Atunci cand l-am intalnit, mergea ca unul care vrea sa o ia la sanatoasa. L-am oprit sa vedem ce e cu el. Avea argintul asta…

– Si v-a spus, il intrerupse episcopul zambind, ca i-a fost darut de un popa batran si cumsecade la care si-a patrecut noaptea. Si l-ati adus aici? E o greseala. Il puteti lasa sa plece.

Jamdarmii ii dadura drumul lui Jean Valjean si plecara. Acesta tremura din toate madularele. Episcopul se apropie de el si ii spuse incet:

– Jean Valjean, fratele meu, tu nu mai esti in stapanirea raului, ci a binelui. Iti cumpar acum sufletul; ti-l smulg din ghiara gandurilor negre si a duhului pierzarii si-l daruiesc Domnului”

Asta e o scena care m-a emotioneaza mereu, de cate ori recitesc Mizerabilii lui Victor Hugo. Sufletul meu a fost, la randul lui, cumparat cu un buchet de lalele albe. Floare si culoare si secunda solomonita in care omenescul devine, prin puritate, dumnezeiesc.

Dragostea, raspunzand la toate intrebarile pe care si le-ar putea pune un om, o bucata de lut, nu se naste din puritate, ea ESTE puritate si o rostesc inghesuind in doar cateva silabe daruirea ta si tipatul copiilor nostri nenascuti inca si bucuria de a trai fiecare zi, nu ca si cum ar fi ultima, ci ca si cum ar fi prima. Prima din restul vietii noastre.

Dragostea noastra e o apa care naste prin nuferi rodul puritatii: pruncii…

Pentru voi ce inseamna #puritate?  AQUA Carpatica, cea care  mi-a oferit ocazia minunata de  scrie aceste randuri, va invita, din 11 si pana in 24 noiembrie o la noua provocare, una in imagini, un concurs Instagram, destinat celor care iubesc puritatea: in apa, in suflet, in viata. Surprindeti-o in fotografii si uploadati viziunea voastra folosind hashtagul #puritate. Puteti castiga premii frumoase, facand ceva ce va place; poate fi mai simplu de atat?

citat: Mizerabilii, Victor Hugo

SuperBlog 2013