Pe drumul de care v-am mai povestit, cel
de la agonie la extaz tur-retur, sunt ca un burete: absorb tot ce prind: mirosuri, imagini, cuvinte, de parca m-as imbraca apoi cu ele si astfel deghizata nu m-ar mai recunoaste nimeni si nimic. Nici macar ghinionul. Pe drumul meu, asadar, azi, am vazut obisnuitul caine maidanez: pazea, ca toti vagabonzii, bucata lui de strada, felia lui de miresme de la carciuma din strada, portia lui de roti de masini invartindu-se intru latrat. De obicei se agita. De data asta nu, el se lungise in mijlocul strazii in forma de statuie. Gasise pesemne, calculand orele diminetii si directia din care batea vantul, locul in care aromele de sunca, slanina si oua ajungeau cu cea mai mare intensitate, iar trecatorii grabiti nu reuseau sa-l urneasca. Probabil descoperise locul candva, cand era puiandru si il tinuse minte, ca ii hranea simturile. Si dintr-o data m-a izbit: asa descopar si eu aroma de talent si tragandu-l adanc pe nari astept insipratia, nu misc, nu latru, nu urmaresc roti straine. Incremenesc asteptand. Saptamana asta mi s-a intamplat mai des ca niciodata, asa incat mi-a fost greu sa aleg.
Hai sa vedeti:
Mai intai l-am descoperit pe Athos. Nu m-am dat in vant dupa el niciodata ca muschetar, dar ca blogger face toti banii. Oricat nu imi plac mie blogurile unde ca sa comentez trebuie sa introduc captcha, de lene cred, de pierdut ideile, de nerabdarea de a trece mai departe la urmatorul articol, tot m-am oprit sa ii arunc cateva cuvinte.L-am descoperit cu
Tarziu, dar mai sunt cate si mai cate acolo de unde vine poemul acesta. Nu am redat mai jos citatul complet desi sunt constienta ca stric din placerea lecturii, dar nu am gasit corect ca eu, copiind si recomandand, sa-mi asum chiar si o farama din talentul sau. Dar mi-ar placea sa fie molipsitor.
Să visez că suntemAripi ale aceleiaşi păsări.(…)Cu noi doi bătând,În zbor înălţândPasărea dragostei noastre.
La granita nesigura intre literatura si viata, acolo unde cuvintele se transforma in emotii si unde emotiile te lasa fara cuvinte, am gasit Lotusull (alt Lotus decat saptamana trecuta) cu o poveste de viata care mi-a adus sageti fierbinti in spatele ochilor. Nu doar ce spune, dar mai ales CUM spune in Tu auzi ce-ti spun? Traieste! Textul e mai vechi, dar noua-s toate in final.
Lumea cea preocupată să judece, să eticheteze în baza unor simple aparențe, concluzionase că este o femeie dură, deloc feminină, prea aspră și logic din aceasta decursese și singurătatea ei, pentru că normal ( ? ) nici un bărbat cu scaun la cap, nu și-ar fi luat o nevastă ce ipotetic l-ar fi putut snopi în bătaie.
Antonela, de care am mai pomenit acum cateva zile (fara sa am timpul necesar sa detaliez insa) ne povesteste Ce nu stiti despre dex online: cum s-a nascut, cine a muncit la el, cine si cum l-a intretinut, cum puteti contribui si voi; Rasfoindu-i paginile virtuale Antonelei, gasesc ca si ea seamana intrucatva cu cei de la DEX on line. Va las sa descoperiti singuri de ce. (Nota pentru mine, pentru cand voi fi Ministru al Invatamantului: studiul cate unui articol de-al ei de introdus ca tema pentru acasa pentru elevii din clasele 5-12. Cand se termina articolele se reiau. Sigur s-a pierdut cate ceva pe drum). Nu va citez, ca totul mi-a placut si ar trebui sa iau copy paste tot articolul; cum nu e munca mea, nu e frumos.
Cojo s-a inscris la acelasi concurs ca si mine, cel care ne propunea intrebarea: Tu crezi in Educatie? Eu am scris trei postari, el numai una si m-a intrecut de zece ori, nu numai o data, prin modul in care a tratat subiectul. Ne vorbeste asadar despre Bunul cel mai de pret al unei tari, imbinand expresii foarte bine alese, comparatii inspirate si experienta personala; Bonus: pertinenta opiniei. Recomand cu drag tuturor, dar mai ales Antonelei de mai sus.
Metodele de predare şi curricula sunt vechi de sute de ani iar copii sunt pregătiţi să supravieţuiască în evul mediu, nu în secolul vitezei şi al tehnologiei. “Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins”. În momentul de faţă, şcoala încearcă să umple vasul cu cisterna şi nimic mai mult.
Astea sunt recomandarile mele de vinrea asta: am avut o saptamana insiprata, deci buna. Sa va fie weekendul cat mai aproape!
