Bine v-am gasit intr-o noua zi de vineri cu recomandari. Desi s-a vehiculat ideea ca aceste recomandari sa fie facute pe parcursul weekendului, eu am de gand sa imi pastrez ziua de vineri asa cum v-am obisnuit, sa ma tin de planul meu blogosferic (mor de dragul acestei expresii – si cred ca ar trebui sa platesc drepturi de autor). Cred ca e vorba de fapt de natura mea mai putin flexibila, care nu se omoara foarte tare dupa schimbari, mai ales ca tocmai ce am prins gustul unor obiceiuri bune pe blog.
Am avut o saptamana productiva si plina de bucurii. Cea mai mare dintre ele a fost inregistrarea marcii Elefantimea Voastra, la recomandarea Soniei si articolele sau comentariile de solidaritate pe care voi le-ati lansat. Prin voi, cei care-mi impartasiti opiniile voastre, pasiunea de a scrie, la randul meu, pe blog, creste ca si cum ar mai putea sa creasca, totul capata un sens. M-ati facut sa ma simt “cineva”.
Saptamana asta am cumparat zambete gratis de la Marina, nu stiu cum ma invarteam pe FaceBook si ea m-a intrebat ce parere am de oferta ei. Titlul, Vand zambete gratis, m-a incitat, iar povestea mi-a vandut exact ce promitea. Iata, eu v-o ofer in dar.
Apoi am facut promisiunea sa apreciez un om pentru ansamblu, nu doar dupa o singura nunata, un singur aspect si am facut bine, pentru ca am descoperit astfel un mare talent, un mod de a spune lucrurile care mi-a incretit pielea si mi-a descretit fruntea. Va ofer asadar Exercitiul pentru viitor a lui Road, blogger care a fost eroul unor discutii destul de aprinse saptamana asta.In ciuda lor as vrea sa spun ca il consider valoros. Blogosfera poate fi rea, poate fi pusa pe scandal, poate da sentinte mai repede decat judecatoria de la care eu azi m-am intors in lacrimi. Bloggerii snt scriitori, deci plini de pasiune, in felul lor. Pasiune pentru ce scriu, pasiune pentru ce citesc si iubesc sa citeasca. Hai deti sa invatam impreuna echilibrul si sa…il descoperim pe Road.Eu am facut-o.
Alma nahe mi-a adus in fata toate dragostele mele din urma, cu temerile care le-au insotit cu tot, amintindu-mi insa ce mirare, ce minune, ce nebunie ne-ar cuprinde Daca dragostea ar canta printre noi
In final, trebuie sa va povestesc un episod de pe blogul Iulianei, care m-a impresionat pentru ca putea sa denatureze neplacut si in loc de asta a avut o rezolvare care m-a uimit. Intr-un articol despre toleranta (culmea!) , autoarea a spus povestea mutariii copilandrului din dotare de la o scoala la alta, din motiv de prea multi romi pe metru patrat; bineinteles ca s-au incins spiritele, a plouat cu comentarii, civilizate, dar pline de inversunare la adresa etniei mai sus pomenite. Moment in care iese in fata tuturor o tanara, intreband-o pe Iuliana: gandește-te că eu, o fata roma sunt o cititoare fidela a blogului tau Cum crezi ca ma simt?
Ce credeti ca face Iuliana ? Un gest frumos si aducator de pace care pe mine m-a impresionat si mi-a dovedit ca sufletul ei nu este numai o petala, ci o floare intreaga. Il puteti descoperi si savura ca si mine in articolul: Dor etern-interviu cu o tiganca cu suflet frumos
That’ all folks! Pana vinerea viitoare, la buna citire!
🙂 mă bucură, mi-e drag că l-ai descoperit pe road. şi că lucrurile s-au limpezit până la urmă.
de când îl ştiu eu? huh… din "vremea maimuţei"?…
Pai la tine l-am descoperit. Acum serios, crezi ca e neadecvata expresia "a doua sansa"? ideea e ca si pe mine m-a dezamgit ca nu a precizat sursa…
Dana draga, iti multumesc tare mult pentru recomandarea de azi. E un subiect delicat si sper sa sensibilizeze cat mai multi oameni 🙂
Nu am cuvinte sa iti spun cat de mult m-a impresionat. Suc=biecrtul ca subiectul, eu am admirat modul tau de a gestiona situatia!
Nici n-am clipit de emotie. 🙂
este? stiu ce spui tu acolo! 🙂
Eu nu ajung sa citesc nici pe oamenii dragi din blogroll 🙁 Recomandarile nici atat. Decat poate daca ajung chiar eu acolo.
vezi ca imi dai idei! 🙂
Sa citim zic 😀 Pe Road nu se mai pune problema, il citesc zilnic
Eu abia acum l-am adaugat, dar si-a gasit locul lui .
Odată cu voi, cu tine, Dana, cu Sonia(şi încă vreo câteva nume, dar cărora încă le sunt gazdă, nu m-au trimis mai departe de uşa deschisă) s-au deschis şi alte uşi, şi de-atunci se tot deschid, câteodată nici nu mai ştiu cum să mă întorc în mine. Aveam odată o vorbă, pe care am numit-o culme. Culmea înghesuilelii: să vrei să te întorci în tine, dar să nu poţi fiindcă eşti prea plin/ă de alţii. Aşa am păţit citind textele celor care-au scris pentru "duzină". Stăteam privind în gol, şi nu ştiam de unde să încep…
Poate şi pentru că vestea morţii finului meu m-a împietrit. M-a scos din casă, am bătut drumul de două ori până acolo unde locuia. Prima dată am luat-o pe bulevard şi n-am nimerit. Şi-apoi, m-am întors din drum, într-un punct în care drumurile se bifurcau, şi-am refăcut drumul printre blocuri de data aceasta, prin spatele bulevardului(cu mult mai întortocheat drumul, oricum.Şi-am nimerit! Era drumul pe care-l parcurgeam, de fapt, înainte, când ne vizitam, până la el…:( Cred că trebuie să înţeleg mai multe din acest drum, dar încă nu-i vremea înţelesului…
Dar n-o să mai vorbesc despre asta, cel puţin nu aici…
Spuneam că priveam spre cele scrise şi nu-mi venea nimic să mai zis, simţeam blocajul, simţeam fiecare literă cum îmi străpungea fruntea, dar degetele mele rămâneau în continuare inerte. Şi-atunci, mi-am amintit de textul ăsta, pe care îl citisem şi atunci, imediat ce psi© îl adusese spre citire în club. Şi, iată-mă! Capabilă să încheg două vorbe, şi acelea raportate la mine. Mi-ar fi plăcut să vorbesc mai mult despre cei pe care i-ai adus astăzi înspre noi. Dar întâmplările triste, nu cele povestite, ci cele din real, care ne suflă rece prin pori, ne aşază altfel…şi o face forţat, chiar dacă erau deja alte "înghesuiri: în noi.
Alma nahe, tu stii sa taci atat de frumos, de ce sa te straduiesti sa vorbesti cand cuvintele nu ies? De cand te-am cunoscut, te simt prezenta vie in casuta mea virtuala fara sa imi lasi vreun cuvant, iti simt zambetul dincolo de cuvinte ( ale tale, ale mele), iti vad carliontii ca intr-o oglinda in lucrurile pe care le scriu. Cand nu te inteleg cu cuvantul, te inteleg cu tacerea si cand nu imi merge cu nici una nici alta, te inteleg alaturandu-te inimii mele, pur si simplu.
Si pentru mine anul asta a fost unul plin de morti dragi cu care ma mai intalnesc numai in vis, iar inima mea, chinuita de amintirea lor, se stramba si iese in cuvinte si..asa s-a nascut o parte din ce e aici.
Erată:
*"şi o fac forţat"
*"să mai zic", în loc de "să mai zis"(al treilea paragraf)
Iti multumesc mult pentru recomandare! 🙂
Cu placere. dar de ce nu pot oare alege la tine? Imi spune ceva despre profil privat…:(
Sunt Marina, fata care vinde zambete :)) nu am setat eu cum trebuie cand am comentat 🙂
aHA…m-am lamurit acum. Aveam o banuiala 😉