Bine v-am gasit intr-o noua zi de vineri cu recomandari. Desi s-a vehiculat ideea ca aceste recomandari sa fie facute pe parcursul weekendului, eu am de gand sa imi pastrez ziua de vineri asa cum v-am obisnuit, sa ma tin de planul meu blogosferic (mor de dragul acestei expresii – si cred ca ar trebui sa platesc drepturi de autor). Cred ca e vorba de fapt de natura mea mai putin flexibila, care nu se omoara foarte tare dupa schimbari, mai ales ca tocmai ce am prins gustul unor obiceiuri bune pe blog.
Am avut o saptamana productiva si plina de bucurii. Cea mai mare dintre ele a fost inregistrarea marcii Elefantimea Voastra, la recomandarea Soniei si articolele sau comentariile de solidaritate pe care voi le-ati lansat. Prin voi, cei care-mi impartasiti opiniile voastre, pasiunea de a scrie, la randul meu, pe blog, creste ca si cum ar mai putea sa creasca, totul capata un sens. M-ati facut sa ma simt “cineva”.
Saptamana asta am cumparat zambete gratis de la Marina, nu stiu cum ma invarteam pe FaceBook si ea m-a intrebat ce parere am de oferta ei. Titlul, Vand zambete gratis, m-a incitat, iar povestea mi-a vandut exact ce promitea. Iata, eu v-o ofer in dar.
Apoi am facut promisiunea sa apreciez un om pentru ansamblu, nu doar dupa o singura nunata, un singur aspect si am facut bine, pentru ca am descoperit astfel un mare talent, un mod de a spune lucrurile care mi-a incretit pielea si mi-a descretit fruntea. Va ofer asadar Exercitiul pentru viitor a lui Road, blogger care a fost eroul unor discutii destul de aprinse saptamana asta.In ciuda lor as vrea sa spun ca il consider valoros. Blogosfera poate fi rea, poate fi pusa pe scandal, poate da sentinte mai repede decat judecatoria de la care eu azi m-am intors in lacrimi. Bloggerii snt scriitori, deci plini de pasiune, in felul lor. Pasiune pentru ce scriu, pasiune pentru ce citesc si iubesc sa citeasca. Hai deti sa invatam impreuna echilibrul si sa…il descoperim pe Road.Eu am facut-o.
Alma nahe mi-a adus in fata toate dragostele mele din urma, cu temerile care le-au insotit cu tot, amintindu-mi insa ce mirare, ce minune, ce nebunie ne-ar cuprinde Daca dragostea ar canta printre noi
In final, trebuie sa va povestesc un episod de pe blogul Iulianei, care m-a impresionat pentru ca putea sa denatureze neplacut si in loc de asta a avut o rezolvare care m-a uimit. Intr-un articol despre toleranta (culmea!) , autoarea a spus povestea mutariii copilandrului din dotare de la o scoala la alta, din motiv de prea multi romi pe metru patrat; bineinteles ca s-au incins spiritele, a plouat cu comentarii, civilizate, dar pline de inversunare la adresa etniei mai sus pomenite. Moment in care iese in fata tuturor o tanara, intreband-o pe Iuliana: gandește-te că eu, o fata roma sunt o cititoare fidela a blogului tau Cum crezi ca ma simt?
Ce credeti ca face Iuliana ? Un gest frumos si aducator de pace care pe mine m-a impresionat si mi-a dovedit ca sufletul ei nu este numai o petala, ci o floare intreaga. Il puteti descoperi si savura ca si mine in articolul: Dor etern-interviu cu o tiganca cu suflet frumos
That’ all folks! Pana vinerea viitoare, la buna citire!
