Oare e cineva care sa nu fi visat macar o data in viata sa castige la Loto? Si nu ma refer aici la un catig din ala mititel, de 30 de lei, pentru 3 numere, ci la premiul cel mare, ala care te face om pe viata.
Era o vreme cand aveam fantezii extrem de elaborate in legatura cu asta, dar cam pe aici a ramas totul, la nivel de fantezie, de mizat pe nastrusnicele numere, mizam de doua ori pe an maxim. Maica-mea, de exemplu, joaca temeinic la
6 din 49, cu suficienta speranta ca totul nu e decat o chestiune de timp
si dintre toate defectele si calitatile, obiceiurile proaste sau bune pe care i le-am mostenit, daca l-as fi luat si pe asta, poate viata mea ar fi fost acum cu totul alta. Eu eram fix ca in bancul acela cu Bula care se roaga la Dumnezeu sa il ajute si pe el sa castige la Loto pana cand Creatorul, exasperat, ii striga:
Bula, dar da-mi o sansa! Joaca!Sunt un om al logicii, tot ce scapa din limita rationalului ma pune in dificultate si cand un lucru ma pune in dificultate la acest mod, am tendinta sa il ocolesc si cred ca si el pe mine. Norocul este opusul rationalului, deci in preajma lui viata mea a construit un adevarat sens giratoriu. Zeita Fortuna nu m-a iubit niciodata, tot ce am obtinut vreodata am obtinut cu munca, platind eventual pret dublu.
Cu aproximativ 10 ani in urma aveam doua prietene, gemene, cam ciudatele, daca ma intrebati pe mine, care tind sa devin, cum spuneam, suspicioasa in privinta lucrurilor care depasesc logica obisnuita; si de fapt nici nu erau chiar prietene, erau un fel de alianta de familie si nu a mea, ci a barbatului cu care traiam atunci. Ceea ce ma incurca la ele era faptul ca nu reuseam sa le deosebesc chiar mereu si ca vedeam in ceea ce le privea o comunicare care trecea dincolo de puterea mea de intelegere. Aveau exact aceeasi meserie, acelasi loc de munca, aceeasi prieteni si impartaseau aceleasi pareri. Simteau fiecare, de la distanta, cand uneia dintre ele ii era rau, comunicau de multe ori fara sa aiba nevoie de cuvinte, pur si simplu se gandeau la aceleasi lucruri si, chiar aflandu-se in coluri diferite de oras, daca voiau sa se intalneasca, reuseau sa ajunga intr-un loc comun, fara sa isi spuna una alteia ceva.
Intr-o zi au venit in vizita la o cafea si din vorba in vorba, mi-au povestit cum una dintre ele a visat niste numere. In vis, se facea ca una din ele privea un ceas electronic si pe ecranul ceasului se derulau aceleasi sase numere, repetandu-se, iar si iar. Trezindu-se, geamana le-a notat si cineva, auzind visul, le sugerase sau sa puna un bilet la Loto cu numerele respective. Intr-acolo se intreptau, dar casa mea era cumva in drum.
Recunosc, am ras. Am pus de cafea si am inceput sa facem planuri asa, in dorul lelii, transformand fondul de castiguri in case de vacanta si masini si o mica afacere si vacante minunate si recunosc, nu am crezut nici o clipa ca merita sa bat drumul pana la agentia Loto pentru un vis care nu este de fapt decat modul in care subconstientul proiecteaza in filmul somnului aspiratiile individului si recunosc, le-am convins si pe ele cu neincrederea mea. Pana cand am terminat cafeaua si barfa a inchis la Loto.
Sa va mai spun ce am simtit cand au venit la mine a doua zi si mi-au dat vestea si ca, la ce se citea pe fata lor, inmormantarea celui mai bun prieten ar fi parut o petrecere cu taraf? Ca mi-au spus ca numerele lor nejucate din cauza glumelor si neincrederii mele a iesit pana la unul? Mai are rost? Nu va mai spun toate astea, ci numai ca de atunci ocolesc agentiile Loto.
Cred ca viata iti da maxim o data o mare sansa. Eu am ratat-o.PS Mr SF are prostul obicei de a juca o data pe saptamana si de doua ori din trei ii ies doua umere. De cateva ori i-au iseit si trei, iar acum vreo cinci ani a castigat cu patru numere. Poate mai am totusi o sansa. 🙂
