Imi place iaurtul. Si laptele. Si branza si cascavalul si toate celelalte lactate, toate imi plac atat de mult incat inteleg de ce in unele tari vaca este animal sfant. As ridica si oaia si capra si bivolita la acelasi rang, daca ar fi dupa mine. Si imi mai place ideea de stabilitate, de brand, de oameni cu experienta in ceea ce fac, asa cum sunt cei de la Danone, care au implinit de curand 15 ani de activitate si al caror slogan ma straduiesc sa il adopt in viata de zi cu zi. Imi reuseste doar partial, dar nu disper. Optimismul se invata in mare parte.
Cand intru pe site-ul Danone, ma astept sa gasesc un spatiu prietenos si aerisit, decorat obligatoriu in culorile care imi sunt familiare. Nu sunt dezamagita. Comunicarea lor cu clientii imi place. Urasc marile companii care dau raspunsuri standard, desprinse din aplicatii informatice care automatizeaza orice contact cu internautii. Inaintez rapid, incurajata de viteza de navigare si descopar chipul Shakirei, anuntand o colaborare neasteptata, dar amuzanta. Oare ea isi intretine silueta absolut ametitoare cu iaurt? Daca da, jur ca nu mai mananc in urmatorii doi ani nimic altceva.
