Saptamana in care nu am nevoie de machiaj

femeie goalaSingura saptamana din an in care nu am nevoie e machiaj, este saptamana de dupa concediu. Pentru ca tocmai am terminat marea portie de fericire a anului si ceva in mine a scapat de tendinta nesuferita de a vedea jumatatea goala de pahar. Asa ca in loc ca accentul sa se puna pe am terminat, el cade, vesel, pe portia de fericire. Ma simt ca o fetita care si-a scapat degetele in tortul aniversar si fericita, le linge temeinic, stiind ca mama nu se supara, cel putin nu in acea zi.

Pielea mea stie ca sunt fericita si straluceste in consecinta. E stralucirea aceea senzuala pe care o are trupul negreselor, amestecata cu siguranta unei femei de succes si multumirea unei tigroaice satisfacute. Sau cel putin asa ma simt. Imi amintesc cate afurisite de diete am incercat (si ratat) inainte de concediu, cate costume de baie am probat si aruncat cat colo simtindu-le pe toate nepotrivite. Acum imi vine sa rad. In scurta mea vacanta am dat, plimbandu-ma pe malul marii, peste o plaja de nudisti. Cum pot, vorba nu stiu cui, sa rezist la orice in afara de tentatie, m-am asezat pe nisip si am fumat o tigara, observand, prin lentilele intunecate ale ochelarilor, atitudinea celor de acolo. Femei amestecate cu barbati, dar nicaieri nu se prefigura nici un dans al imperecherii, desi, avand in vedere trupurile deja goale, preludiul ar fi fost mai scurt decat de obicei. Fiecare era atent numai la sine, se miscau natural, fara sa examineze o presupusa cuta a pileii, o umbra de celulita, fara sa umfle artificial un piept deja modelat de un medic iscusit. Era un sentiment linistitor in atmosfera aceea, o naturalete care ma cucerea si, fara sa mai stau prea mult pe ganduri, mi-am lasat hainele, toate, pe mal si am pasit in valuri.

De ce povestesc toate astea? Pentru ca din baia aceea, din bucata aceea de plaja dezgolita de inhibitii si totusi complet lipsita de perversitati, ceva mi-a ramas in suflet, in mers, in fire. Ceva-ul ala l-am adus cu mine din vacanta.
Corpul meu intreg a uitat ce numar ingrozitor de kilograme il oblig zi de zi sa poarte si vazandu-l in oglinda ce tantos se poarta, ma gandesc atunci ca malazia Alzeheimer in stadiu incipient nu e chiar o nenorocire atat de mare, daca ar putea aduce cu ea o uitarea ca o binecuvantare. Talpile cred ca simt inca atingerea valurilor peste care nu de mult inca mai calca, asa incat pasesc ca intr-un dans peste asfaltul deja incins de soare, desi nu suntem decat in luna mai.
Singura saptamana din an in care nu am nevoie e machiaj, este saptamana de dupa concediu. Pielea mea stie ca sunt fericita si reflecta fericirea ca o oglinda fidela si prietenoasa. Nu are nevoie de nimic sa o infrumuseteze. Pentru restul saptamanilor din an am nevoie de un magazin de cosmetice. Sau de un magazin pur si simplu.

1 COMENTARIU

  1. Ma machiez zilnic pt ca merg la serviciu. Ok, si in weekend, daca ies in oras. Inainte foloseam doar crema. Niciun pic de fond de ten sau de pudra. Iar tenul meu era mai frumos…

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here