In afara de mentinerea unei greutati rezonabile -constantul chin al tineretii si maturitatii mele – alte doua au fost problemele care mi-au ocupat, de-a lungul anilor, cel mai mult din timpul destinat infrumusetarii: parul si tenul, adica matura de pe cap si cosurile de pe fata.
Cu parul am rezolvat-o rezonabil, cam pe la 30 de ani, cand am descoperit minunea minunilor tehnicii in slujba frumusetii feminine, adica una de-astea de aici si coama mea s-a lasat imblanzita, si-a pierdut in vecii vecilor amin aspectul ala de claie fara forma si sens.
Cosurile m-au chinuit insa in etape. Mai intai a fost cea adolescentina tipica, cu explicatii clare si dovedite stiintific in modificari hormonale, modificari care s-au terminat intr-o buna zi si am ramas linistita mai bine de 15 ani. Nu am fost eu niciodata vreo diva, dar macar aveam tenul curat, neted si nu aveam nevoie decat la ocazii de nopti intens nedormite de ceva fond de ten care sa acopere si mascheze vestejimi si cearcane cu radacini in cluburi bucurestene.
De la cosurile de adolescenta la o acnee severa fara explicatii
Etapa care mi-a lasat urme adanci pe fata a aparut miseleste, dupa 30 de ani, concomitent cu prima mea casnicie, o relatie toxica din multiple puncte de vedere. Nu doar psihic m-a daramat, ci si fizic, iar una din manifestarile ruinei care eram a fost aparitia unor cosuri adanci pe fata, atat de adanci si de bine inradacinate, ca nu se lasau nici storse si nici nu treceau pentru multa vreme, nu se absorbeau de la sine. Sunt subiectiva cand dau vina pe relatia in care am intrat de buna voie si nesilita de nimeni si tot asa am si ramas, desi era clar ca nu mergea. Totusi, in lipsa oricaror explicatii medicale, nu ma pot opri sa nu cred, in sinea mea, ca acneea accea a fost, de fapt, somatizarea unei stari de spirit deloc fericita, stare ale carei efecte s-au prelungit mult in timp. Indiferent ce eforturi de alimentatie sanatoasa, curatare a tenului sau tratament am facut, ele ramaneau acolo, umflaturi dizgratioase sau adancituri ca urmele de varsat, in cazul in care incercam sa le operez cu degetele. Le mai acopeream cu parul, acum coafat, ca pentru el gasisem, cum am spus, solutia ideala si ma asculta cuminte.
Am prestat analize amanuntite si tratamente costisitoare si totusi nu am gasit nici motiv de aparitie, nici remediu spre disparitie pentru cosurile astea de maturitate. Nu erau multe, doua sau trei odata, dar cum scapam de unul, aparea altul imediat in loc. Nici acum nu stiu motivul, dar, intre timp, am gasit tratamentul.
O perioada am dat vina pe stres si obezitate, desi la momentul aparitiei acneei nu eram chiar grasa, doar usor durdulie. Treptat m-am ingrasat enorm, pe fond de stres si nesimtire, am scapat din casnicia toxica si am inceput-o pe a doua, vindecatoare, apoi, asa cum v-am povestit, am slabit 37 de kilograme si mi-am modificat radical alimentatia, scapand de transpiratie urat mirositoare, probleme de digestie si alte neplaceri cauzate de obezitate. Cosurile au ramas acolo, nu s-au dat duse de pe mutra mea.
Absolut intamplator, cum am dat eu peste multe din lucrurile bune din viata mea, a venit si solutia: un var mi-a povestit despre Isotrexin, un fel de gel de curatare, recomandat, cum am citit pe internet ulterior, in acneea medie. Varului meu i-l recomandase al 20-lea dermatolog la care se dusese si toate indicatiile de folosire vin de la acel medic, care pana la urma m-a ajutat, fara sa stie, si pe mine.
Tubul de Isotrexin are 30 de grame si ceea ce vedeti in fotografie mi-a mai ramas mie din el dupa un tratament de 2 luni. Recunosc, nu m-am dus la doctor. Eram gata sa o fac, pentru ca auzisem ca nu se elibereaza fara reteta, insa la farmacie am putut sa il cumpar fara nici un fel de act medical, cred ca am o mutra care inspira incredere. 🙂 Costa in jur de 32 de lei si nu e scump, avand in vedere ca un tub te tine pentru intregul tratament in mod normal. Practic, platesti mai putin de 50 de bani pe zi pentru toata distractia.
Cum am folosit Isotrexin?
L-am aplicat seara de seara timp de doua luni fara intrerupere, pe fata curata si l-am curatat dimineata, cu apa calduta. Contine butilhidroxitoluen si alte doua substante care imi suna absolut a pasareasca. Pe prospectul sau scria sa fie aplicat pe zona afectata, care la mine era in zona fruntii, a nasului si a barbiei, dar, dupa ce o saptamana am facut exact cum scria acolo si nu am vazut nici o ameliorare, l-am aplicat, cum imi spusese varul meu, pe intreaga fata, ocolind numai zona ochilor si a buzelor. Stratul trebuie sa fie subtire, in caz contrar rezultatul va semana cu o masca de fata care te strange si e destul de neplacuta, ca tot iti vine sa pui mana pe fata si sa o dai jos. Daca dai cu Isotrexin in strat foarte subtire, nici nu il simti pana a doua zi dimineata cand, spalata cu apa calduta, fata pare usor alunecoasa. Dupa trei saptamani imi mai apareau cosuri din cand in cand, mult mai putin profunde insa, si treceau repede, aproape de la sine. Atunci am inceput sa renunt la fondul de ten si pudra, mai foloseam numai o umbra pe pleoape si putin rimel, cat sa nu uit de femeia din mine. Dupa o luna si jumatate de tratament aveam fata curata, dar am continuat inca doua saptamani, cat intelesesem ca recomandase dermatologul varului meu. Asta era pe la finalul verii.
Rezultate
Suntem in octombrie iar eu nu am mai avut cosuri de prin iulie, nici macar inainte de perioada aceea a lunii. Deloc. Am ramas cu semne pe fata care, stiu din experienta, se vor mai estompa cu timpul, dar nu vor disparea complet. Macar insa nici nu o sa se inmulteasca. Sper ca povestea sa fie de folos si altora.
