Pentru cunoscatori, evident ca titlul asta este o perfecta utopie: in primul rand pentru ca un asemenea ghid este dificil spre imposibil a fi scris, intrucat in poseta unei femei nu exista absolut nici o regula dupa care sa se orienteze altcineva decat posesoarea (si uneori nici macar ea), iar daca totusi ar putea fi pus pe hartie, el nu ar fi scurt deloc.
Poseta unei femei este ca un joc de computer din ala gen Scene of the Crime, in care trebuie sa examinezi locul in care a avut loc infractiunea: gasesti acolo o gramada de obiecte, dintre care, majoritatatea au un scop precis si scopul ala reuseste sa il afle o echipa de cel putin 5 detectivi dupa 3 zile de desenat scheme logice. Restul obiectelor par puse in interior la misto, uite asa, ca sa incurce, ca sa te induca in eroare si sa te departeze de deductia finala, daca cumva pleci pe un fir gresit. Pentru a te descurca acolo daca apartii sexului tare, trebui sa fi urmat un curs practic de orientare, plus modulul de Psihologie si Logica in liceu, plus sa fii dotat de mama natura cu o rabdare de chinez batran. A, si sa fii norocos ca ultimii castigatori la Loto, 6 din 49, Joker si 5 din 40 la un loc.
Poseta unei femei trebuie sa fie cam ca acestea de aici, suficient de incapatoare incat posesoarea sa poata pleca cu ea eventual intr-un city break, insa sa para ca iese numai sa bea un cico si suficient de bine compartimentata incat, opricat de labirintica ar pare ochilor neintitiati, in realitate sa nu ai nevoie de firul Ariadnei pentru a gasi si extrage de acolo oja aceea incolora menita sa stopeze un perfid de fir dus de la ciorap… sau o surubelnita minuscula atunci cand ti s-a slabit surubul de la ochelari.
Hai sa va povestesc o chestie: sotul meu nu are niciodata mai mult de 5-10 lei la el, ca daca detine mai mult cumpara tot felul de prostii inutile (lucru declarat chiar de el) asa incat, in spirit de economie, umbla numai cu un minimum pentru o bere sau un bilet la Loto. O data pe luna insa, are nevoie de bani ca sa se tunda si atunci imi cere, cuminte. Obisnuiam sa ii spun: ia si tu din geanta, vezi ca e acolo portofelul si am marunt, iar el, in mod absolut invariabil, imi raspundea: nu iau eu, da-mi tu, ca ma simt prost sa umblu la tine in geanta.
Conversatia asta avea loc de fiecare data, exact in aceleasi cuvinte si am avut nevoie de trei ani de relatie si inca unul de casnicie ca sa imi dau seama ca el nu se simte prost la modul metaforic, adica jenat sa umble in geanta mea. E altceva la mijloc: faptul de a cotrobai acolo, in locul acela infricosator si fara urma de logica pentru straini care este poseta unei femei il face pe aproape orice barbat sa se simta prost la propriu, inutil, inadaptat, lipsit de indemanare. Si aproape de fiecare data renunta dezorientat inainte de a fi gasit ceea ce cauta.
Dat fiind ca exact acelasi sentiment il am si eu cand sotul meu repara un lucru simplu, cum ar fi, de exemplu, robinetul defect de la cada si imi cere, culmea tupeului, cheia fixa de 17, as spune ca Dumezeu s-a gandit sa aranjeze lucrurile in mod echitabil. Iar noi avem o avem o casnicie echilibrata si fericita. 🙂
Dar, ca sa fiu sigura ca, totusi, am un as in maneca permanent, nu ratez din timp in timp ocazia de a intra aici si a-mi achizitiona, din cand in cand, un delicios in incapator labirint, iar in coltul cel mai indepartat se nimereste mereu sa tin, in loc de Minotaur, portofelul.
