Sambata, pe ninsoarea aia crunta, Mr SF poftea la fasole. Econom barbatul meu, stia ca suntem inainte de salariu si ca trebuie sa mancam cat mai ieftin. Dar nu (doar) pe acest criteriu am ales sa merg in piata fara sa zic nici pâs, ci din mai multe motive: o data ca imi e tare drag, apoi ca inca mai am vagi mustrari de constiinta dupa perioada SuperBlog in care l-am cam neglijat din multiple puncte de vedere si in sfarsit, pentru ca, Doamne ajuta, cand voi fi insarcinata cu o misiune importanta in lumea asta si o sa vina si vremea poftelor mele, am sa am nevoie de suportul lui neconditionat.
La Piata Sudului lumea nu auzise de viscol. Am gasit ofertele de fasole fix acolo unde le lasasem si data trecuta, adica intinse pe mai multe tarabe, fara diferente majore de pret: 12 lei kg marfa cea mai frumoasa, 10 lei restul. Ne oprim la o precupeata (de unde mai cumparasem in trecut) care avea trei tipuri de fasole la acelasi pret si Mr SF intreaba, gospodareste: care fierbe mai repede? Precupeata ii indica plina de solicitudine un model de fasole, frumoasa, ceva mai marunta decat celelalte, dar la acelasi pret. Barbatul meu ma roaga din ochi sa o cumparam pe aceea, vizibil multumit de raspuns si mandru de el intr-un mod care, asternandu-i o lumina noua in ochi, ma face sa il iubesc si mai mult.
Unul dintre beneficiile pe care le-am avut in urma unei veri petrecute in spatele unei tarabe de piata, undeva pe langa Urziceni, vanzand fructe si legume, a fost deprinderea unor lectii importante, nu doar despre legume, cum m-as fi asteptat, ci mai ales despre comportamentul de cumparare al omului obisnuit si strategiile de vanzare ale comerciantilor.
Lectia nr 1: Omul are nevoie de sfaturi. Are nevoie sa auda. Cand 5 vanzatori au fix aceeasi marfa, cum faci alegerea? Poti sa alegi pe cel care ti se pare mai amarat (gen – hai sa cumpar de la batranica asta, sa o ajut, biata de ea), pe cel care isi face cel mai zgomotos reclama sau/si pe cel care stie sa iti raspunda la intrebari. Daca ai trei tipuri de fasole complet identice si un potential client te intreaba care fierbe mai repede, trebuie sa ii indici, fara sa stai pe ganduri, unul din ele. Oricare. Pentru ca in felul acesta ii usurezi decizia de cumparare. Ii dai branciul acela pe panta catre buzunarul cu portofelul. Daca vanzatoarea ar fi ezitat sau ar fi raspuns “toate fierb la fel“, barbatul meu s-ar fi orientat, sunt sigura, catre alta taraba, unde intrebarea lui sa isi gaseasca un raspuns clar.
Lectia nr 2…va urma.
Later edit. Fasolea a fiert absolut normal, nici mai repede, nici mai greu. Quod erat demonstrandum?
