Sunt defecta, mi-am spus, cand a aparut in usa cu o floare si eu, in loc sa fiu impresionata, in loc ca fluturi albi sa mi se zbata, a emotie, pe langa tample, m-am gandit cat costa oare un trandafir la florarese la vreme de iarna si cat timp va sta fara tigari pentru ca a dat ultimii bani pe el si oare ar trebui sa ma culc cu el ca sa ii dau senzatia ca schimbul a meritat? Poate ca as fi facut-o pana la urma, dar m-a oprit pe tot parcursul primei intalniri perseverenta si convingerea cu care se ferea sa faca prea devreme vreun gest aducator de voluptate: fost atat de lipsit de cea mai mica aluzie, ca mi-a fugit pana si gandul. Aveam de-a face, de vede treaba, cu un barbat de moda veche, lucru care ma plictisea vag. La final, mi-a sarutat mainile, amandoua, si a plecat. In urma lui am stiut ca ma va mai suna si am mai stiut, asa cum femeile stiu mereu si barbatii niciodata, ca va dura multe saptamani pana cand ma va atinge.Sunt defectă, priveam în urmă lui cu tristețe, nu eram tristă că pleacă, eram tristă pentru că aș fi avut toate motivele din lume să regret că nu mai rămâne cu mine, da, toate motivele din lumea asta să îi doresc compania, să îi apreciez conversația, să îi râvnesc căldură pielii… și totuși nu o făceam.M-am defectat pe drum de viață, pe când navigam printre iubiri și ratări de iubiri, ciocnindu-mă și scufundându-mă în ele. Și el a venit totuși, iar și iar, simțind că poate să mă repare, pe mine, care mă învinovățeam ascuțit că nu am știut să-mi gestionez nici bugetul, nici viața, le-am băgat pe amândouă în faliment.
continuarea pe Catchy.ro
