Scriam undeva, nu mai stiu unde, ca cel mai rau lucru care mi s-a intamplat in 2013 a fost teava de la baie. Adica momentul in care draga de ea a considerat de cuviinta sa se sparga si nu la vedere, ca ar fi fost prea simplu, ci ascuns, in perete, de nu am aflat decat atunci cand vecinilor de dedesupt a inceput sa le curga apa pe langa becul din hol….Am transformat aceasta poveste aici pe blog, intr-o fantezie cu instalator si am observat ca v-a placut, la momentul respectiv.Nu pot sa nu ma laud ca sunt norocoasa. Sunt si nu ma tratez, ca tare e bine. Pe de o parte, da, norocul si-l face si omul, iar eu am pus umarul cat am putut in directia asta, dar, uneori, orice ai face, parca nu iti iese nimic. Mai e nevoie si altceva, ce nu reusesc prea bine sa definesc, cred ca un fel de conjunctura fericita, o aliniere a planetelor in directia buna. Pe care am avut-o de asemenea, din fericire. Cifra 13 din coada anului care a trecut a contrazis toate superstitiile in ceea ce ma priveste.
Sigur, daca ar fi sa trag linie, as spune ca dupa cativa ani buni de ghinioane, inima franta, lacrimi inerente, datorii si pierderea pentru totdeauna a unor oameni dragi, care acum ma privesc dintre ingeri, destinul abia a inceput sa imi ofere si ca mai are mult de munca pana cand va echilibra balanta. Dar am incredere ca va fi corect si ca ceea ce urmeaza ma va uimi, in cel mai bun sens posibil.
Daca ar fi sa fac un bilant, as spune ca anul 2013 a fost unul al inceputurilor. M-am redescoperit pe mine in primul rand, am castigat bani si prieteni, incredere. Nu am sa detaliez, pentru ca deja stiti toate astea. Am sa spun insa inca o data, pentru cei carora anul nou nu a venit invesmantat cu speranta si bucurie: se poate sa cazi si sa te ridici. Nu e simplu deloc. Daca esti singur in aceasta incercare, e cu atat mai greu. Dar se poate.
