norocoasaScriam undeva, nu mai stiu unde, ca cel mai rau lucru care mi s-a intamplat in 2013 a fost teava de la baie. Adica momentul in care draga de ea a considerat de cuviinta sa se sparga si nu la vedere, ca ar fi fost prea simplu, ci ascuns, in perete, de nu am aflat decat atunci cand vecinilor de dedesupt a inceput sa le curga apa pe langa becul din hol….Am transformat aceasta poveste aici pe blog, intr-o fantezie cu instalator si am observat ca v-a placut, la momentul respectiv.
Nu pot sa nu ma laud ca sunt norocoasa. Sunt si nu ma tratez, ca tare e bine. Pe de o parte, da, norocul si-l face si omul, iar eu am pus umarul cat am putut in directia asta, dar, uneori, orice ai face, parca nu iti iese nimic. Mai e nevoie si  altceva, ce nu reusesc prea bine sa definesc, cred ca un fel de conjunctura fericita, o aliniere a planetelor in directia buna. Pe care am avut-o de asemenea, din fericire. Cifra 13 din coada anului care a trecut a contrazis toate superstitiile in ceea ce ma priveste.
Sigur, daca ar fi sa trag linie, as spune ca dupa cativa ani buni de ghinioane, inima franta, lacrimi inerente, datorii si pierderea pentru totdeauna a unor oameni dragi, care acum ma privesc dintre ingeri, destinul abia  a inceput sa imi ofere si ca mai are mult de munca pana cand va echilibra balanta. Dar am incredere ca va fi corect si ca ceea ce urmeaza ma va uimi, in cel mai bun sens posibil.
Daca ar fi sa fac un bilant, as spune ca anul 2013 a fost unul al inceputurilor. M-am redescoperit pe mine in primul rand, am castigat bani si prieteni, incredere. Nu am sa detaliez, pentru ca deja stiti toate astea. Am sa spun insa inca o data, pentru cei carora anul nou nu a venit invesmantat cu speranta si bucurie: se poate sa cazi si sa te ridici. Nu e simplu deloc. Daca esti singur in aceasta incercare, e cu atat mai greu. Dar se poate.

5 COMENTARII

  1. Am să întăresc şi eu ideea ta pozitivă din finalulul articolului, căci am avut şi eu un gând către oamenii singuri, pe care nu am apucat să îl transmit.
    Vin, deci, şi eu cu ideea că se poate. Mi-am cunoscut soţul la 35 de ani, ştiu ce înseamnă să stai singură în casă cu ochii în tavan, fără a fi în stare de nimic altceva decât a te întreba de ce şi ce este în neregulă cu mine.
    Şi s-a putut. Au venit vremuri mai bune, vremuri care au adus şi ele provocările şi durerile lor, dar iar au trecut şi au adus apoi un echilibru, ce-i drept, luptat şi chibzuit.
    Dar există, chiar dacă luptăm pentru el în fiecare clipă.
    SE POATE, asta este ceea ce contează. Lăsaţi tavanul, ieşiţi din casă şi căutaţi, căci sigur veţi găsi până la urmă, sufletul acela.
    Un an frumos tuturor, iar ţie Dănuţă o continuare amplificată a celui ce s-a sfârşit! Pup

  2. Votez si eu cu "se poate", tocmai il traiesc pe pielea mea dupa lungi ani in care nu reuseam sa vad luminita de la capatul tunelului. Spun platitudini, stiu, dar lumina asteapta intotdeauna la capatul tunelului. Atata doar, pastreaza-ti speranta si demnitatea cat timp strabati tunelul.
    Dana draga, iti doresc un 2014 care sa-ti intreaca toate asteptarile.

  3. Am spus mereu "se poate". Chiar și atunci când habar nu aveam cum. Se scrie pe multe bloguri despre cuvântul care ne dorim să caracterizeze anul 2014. Eu nu mă pot opri la unul. Dar undeva am menționat încredere. Drept pentru care îți doresc un an în care să ai încredere în propriile tale forțe.

  4. Mai, dar ce au tevile astea din baie de se sparg cand iti este lumea mai draga? Noua ne-a facut surpriza de sarbatori, dar si in timpul anului am tot avut probleme cu bateria de la dus…
    Eu as decreta 2014 an al inceputurilor, desi nu am un plan clar in cap legat de asta. Dar mi-as dori sa pot schimba ceva, sa fac lucrurile altfel de cum le-am facut pana acum.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here