Stiu ca expozitia The Human Body de la Muzeul Antipa din Bucuresti a facut ceva valuri si mai stiu ca m-am gasit si eu sa scriu despre ea acum, aproape de spartul targului (se incheie de 30 iunie). Initial m-am gandit ca nu-mi sta bine sa vorbesc despre asta, devreme ce nu m-am indurat sa rup din greu incercatul buget al familiei cei 50*2 lei ca sa vad, tinandu-mi cuminte de manuta (in scop de protejare) barbatul SF, exponatele cu pricina. Am privit fotografii insa, insirate cu generozitate pe internet ( de unde le-am luat s pe cele din articolul de fata). Le-am privit cu curiozitatea omului care regreta ca nu s-a inscris la medicina cand anii ii suradeau prielnic, cu nesatul celui care declara si inca declara sus si tare ca humani nihil ad me alieno puto (nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain) si din nou cu intrigata curiozitate dupa ce m-am ciocnit pe strada cu persoane care protestau si adunau semnaturi pentru inchiderea acestei expozitii.
Despre ce e vorba in fond?
The Human Body aduna peste 200 de exponate umane reale, care, prin disectia la nivelul organelor, ofera perspectiva fidela tridimensionala a corpului nostru si a legilor care il fac sa functioneze. Atata de fidela incat socheaza. Copiii mai mici de 12 ani, de exemplu, se recomanda sa fie insotiti de un adult.
Stranutul, cele mai mici oase, efectele nocive ale fumatului, vertebra Atlas, tendonul lui Ahile, colesterolul, obezitatea, respiratia umana sunt doar cateva dintre lectiile care dau valoarea educativa acestei expozitii. Un mod socant (iata, ma repet) si inedit de a face educatie, dar uneori avem nevoie de lectii altfel pentru a intelege adevaruri fundamentale. Cat de mult ajuta tineretul traditionala si actual mult mai raspandita educatie, putem vedea in jurul nostru mereu si mereu ne plangem de ceea ce vedem. Nu e singura lectie altfel pe care am gasit-o, o alta, de exemplu, apartine celor de la Holcim Romania si al lor manual digital. E drept, nu atat de controversat. 🙂
Revenind la The Human Body insa, unde voiam sa ajung? La exponate si la natura lor cotroversata. Insectele de la Antipa sau animalele sunt prezentate uneori intr-o imitatie a mediului lor natural si nimeni nu se revolta. Dar cand arati tendonul lui Ahile in acelasi mediu al lui natural, iata, nu mai e la fel de ok. Pe site-ul muzeului Antipa apare precizarea ca respectivele corpuri umane reprezinta cadavre nerebendicate, a caror moarte ar fi survenit din cauze naturale si ca au fost donate, in sprijinul educatiei. Tehnica folosita pentru conservare se numeste plastinatie, adica o conservare definitiva prin tatare cu cauciuc siliconic lichid. Astfel, corpul uman poate fi prezentat publicului larg in complexitatea sa: sistem osos, muscular, nervos, circulator sau digestiv.
Protestatarii pe care i-am intalnit la intrarea in muzeu cer inchiderea expozitiei si inmormantarea cadavrelor, afirmand ca aceste cadavre provin de la oameni nevinovati omorati in puscarii de catre regimul comunist chinez. Impart si un pliant minuscul in care-si expun punctul de vedere. Dupa parerea mea, argumentele lor sunt destul de subrede, dar nu am de gand sa le contest argumentele, ci revendicarile.
Oamenii acestia au murit. Intr-un fel sau altul, discutabil poate. Folosirea acestor trupuri pentru educatie mi se pare o initiativa laudabila. Am senzatia ca moartea lor are un sens. Daca as muri, mi-ar placea sa stiu ca mii de oamani studiaza, pe mine, efectele nocive ale fumatului, ale colesteroluilui, ar vedea de ce si cum a fost posibil sa am copii, ar vedea ce este in interior. Din punctul meu umil de vedere, orice ajuta la educarea tinerei generatii, la orientarea lor, este un lucru bun. Altfel, dar bun. Sau, poate, mai bun tocmai pentru ca este altfel.
Voi ce credeti? Mi-ar placea mult sa stiu…