emil laliciCu doi ani in urma, incovoiata de nesomn si garbovita de tristete ma opream la un magazin sa cumpar un ceas pentru tata. Vanzatorul mi-l lauda ca are garantie, ca tine o suta de ani si dupa aceea inca il poti repara, daca ai probleme. M-am uitat la el de parca mi-ar fi zis ca ceasul ala l-au adus extraterestrii pe pamant si e facut din kriptonita lui Superman.

Nu vedeam ceasul, nu vedeam taraba in fata careia ma aflam, asa incat il intreb : e frumos? Vreau sa fie frumos! Nu trebuie sa tina decat o luna, atat mai are de trait tata. Dar trebuie sa fie frumos ca sa il bucure luna asta!

Doctorii atat ii mai numarasera: patru saptamani, iar eu nu cred in minuni. Nu credeam nici atunci.

Pe 2 iulie cand il vazusem, l-am intrebat ce isi doreste de ziua lui si si-a apropiat degetele, cel mare si aratatorul, indicandu-mi, aproape de burta mea: unul mic. Nu-si mai amintea daca a mancat sau nu, nu stia ca trebuie sa se duca la baie, dar stia ca vrea un nepot. Pentru mine, dar si mai tare pentru el, voiam si eu unul. Imi doresc acum sa il fi mintit cat inca mai intelegea. Sa ii fi spus ca-l port in pantec. o minciuna pe care si Dumnezeu din ceruri ar fi inteles-o. I-as fi daruit o ultima, grandioasa bucurie. N-am fost in stare si nu ma iert.

Pe 3 iulie, de ziua lui,  cand i-am intins cutia cu cadoul, deja nu mai stia ce inseamna ceas, atat de tare se degrada, de la o zi la alta, mintea lui, altadata sclipitoare. I-am spus la multi ani in timp ce inima-mi batea nebuneste: tata stia mereu cand mint, daca va intelege de data asta ca nu mai are multi ani inainte si ca incerc sa-l pacalesc? Lumea adunata a facut poze cu el. Nu m-am putut uita la pozele alea niciodata. Daca nu le vad asta inseamna ca n-a fost, nu a trecut, nu s-a petrecut niciodata ultima aniversare a tatii. Si el nu a murit. E doar plecat putin.

L-au ingropat cu el, ceasul acela, ultimul. Si acum ticaie undeva in pamant, in timp ce inima lui se zbate in pieptul meu. Stiu ca s-ar mahni sa ma stie inlacrimata. Iarta-ma tata, nu am putut sa nu plang azi dupa tine…

11 COMENTARII

  1. Nu stiu daca tu ai vazut Anatomia lui Grey ca mine, mie mi se pare ca in filmul ala sunt toate explicatiile de pe lume
    CRISTINA: "There's a club. The Dead Dads Club. And you can't be in it until you're in it. You can try to understand, you can sympathize. But until you feel that loss… My dad died when I was nine. George, I'm really sorry you had to join the club."
    GEORGE: "I… I don't know how to exist in a world where my dad doesn't."
    CRISTINA: "Yeah, that never really changes."

    • Emotionata sunt. In fiecare an de cand am stiut ca nu o sa il mai am ziua asta rasar si apune in lacrimi. Inca de cand era in viata.

  2. Oh Dana, dac-ai stii cat de mult ma regasesc si eu in ce ai scris aici…si eu l-am pierdut pe tata acum 1 an jumate si mi-e un dor nebun de el…si eu am poze si filme cu el la care inca nu ma pot uita… si eu mi-am dorit "unul mic" pentru mine si mai mult pentru el. Pacat ca a apucat s-o vada pe nepotica lui si s-o legene in brate, doar o data … culmea e ca in bratele lui se linistea instant si eu, ca mama, eram invidioasa pe "abilitatea" asta a lui. Si imi pare si mai rau ca fetita mea creste fara un om minunat in viata ei si ca o sa vina un moment in care o sa ma intrebe : Unde e bunicul ? …
    Tic-tac, tic-tac…cu totii avem un ceas – si viata e ca un countdown ….800…600…350…97…46…12…4..3..2..1…….STOP !

    Te pup, scrii minunat ! Daca o exista o alta lume, dincolo de cea pe care o traim in dimensiunea asta, si tatal tau "exista" acolo, sigur este mandru de fata lui !

    • Ralu, cand am aflat de tatal tau m-am ascuns in baie la serviciu si am plans…era atat de aproape de al meu…si te intelegeam atat de bine. Cred ca atunci ai inceput sa imi fii draga. Stiu precis ca tatal tau a fost fericit sa isi tina nepoata in brate si poate ca atunci cand fetita ta era pui mic mic si gangurea, bunicul ii vorbea de pe umar, ca inger. Si sunt sigura ca sfarstiul nu e aici unde il vedem noi, mai e ceva dincolo….
      Iti multumesc mult pentru cuvintele tale, am plans din nou citind, dar mi-au facut atat de bine! Te pup

  3. Din nou simt că ai scris şi eu cumva ţi-am dictat toate cuvintele, altfel nu inteleg de ce am rămas acum fără ele, dar le regăsesc pe toate in articolul tău…despre un tată..ce nu mai e, dar de data asta nu e vorba despre al meu, desi ar fi putut fi. M-ai făcut să-mi fie dor, dar dor tare. N-am să-ţi spun nimic, căci stii ce simt fata de scrierile tale, şi faţă de trăirile tale, dar iţi voi spune simplu: mulţumesc.

    • Continuu sa cred ca intre noi doua este, draga Adriana, o legatura aparte, pentru ca si eu simt de multe ori citindu-ti textele ca mi-ai furat cuvintele si raman fara ele si nu stiu cum sa iti spun cat imi place si ce motii ma incearca. Chiar si cand scrii lucruri in care nu ma regasesc tehnic, sufleteste, ele sunt infatisate acolo parca filtrate prin propria mea constiinta. Te imbratisez cu tot dragul din lume.Multumesc-ul acela a sunat…coplesitor.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here