Un cuplu, doi parteneri

cupluIn vremea in care eram singura, deci undeva intre aproape primul meu divort si cat pe ce a doua casatorie, ma bateam cu pumnul in piept ca eu nu mai vreau un barbat pe care sa il iubesc si sa ma iubeasca, devreme ce totul nu e decat o mare amagire si inca una de prea scurta durata (eram intr-o perioada de crunta negatie, cum spuneau prietenii si de realism stiintific, cum ar spune mama). Aveam eu teoria asta ca mai bine sa imi gasesc un barbat singur si dezamagit de viata si de relatiile anterioare, care sa accepte sa fie in casa si in patul meu un fel de coleg de trai decent in doi, un chirias bizar, scutit de plata chiriei la modul propriu.

Voiam nici mai mult nici mai putin decat un camarad de vietuit, dormit, gatit si de batut covoare care sa plateasca pentru blidul de mancare si camasa apretata cu respect si prietenie. Sa nu va imaginati ca eram vreo sluta, eram pur si simplu o femeie care hotarase (sau asa credea ea) sa faca una nefacuta pana atunci, adica sa aleaga cu mintea si nu cu inima. Singura imi era clar ca nu pot sta, pur si simplu nu fac parte din categoria aceea de femei, tot respectul pentru ele, dar eu nu sunt facuta asa. Nu vedeam nimic dezavantajos in acest targ pentru un eventual pretendent. Si, am sa marturisesc, nu vad nici acum.

Cand am povestit asta (intr-un fel si ca sa testeze desteapta pamantului ce-mi sunt, marea cu degetul) lui Mr SF, care intrase deja de vreo doua luni in viata mea, mi-a replicat, cat il credeam eu de cumintel si de docil, ca daca i-as fi spus ideea mea mareata de la bun inceput, fugea mancand pamantul. Pentru ca oricat de mediocru s-ar fi considerat si oricat de putin ar fi contat, chiar si in propriii ochi, tot avea dreptul in lumea asta la un suflet care sa vibreze pentru al lui si ca daca unii obosesc sa-l caute…ei, bine, el nu obosise. M-am felicitat asadar ca avusesem inspiratia sa tac la momentul potrivit, ca porcu’n papusoi, in timp ce ele se indragostea temeinic de mine sau macar de partea din mine pe care o vedea.

Finalul e cu happy end, cel putin pana acum, si nici nu se intrevede altfel. Eu l-am ales pentru ca mi-au iesit toate bifele de mai sus si el pe mine pentru ca ma iubea. Dar, pe principiu ca la barza chioara face Dumnezeu cuib, inevitabilul s-a produs si am inceput sa nutresc afectiune reala, adanca, pentru un om care isi face din fiecare vis al meu un scop si din fiecare dorinta a femeii de langa el un tel de atins. El are femeia al carei suflet vibreaza langa/pentru el si nevoile lui, eu am un partener. Si fara sa reinventam iubirea aceea adolescentina, fara fluturi si goluri in stomac, ne e imens de bine si cald impreuna.

Dar, tot nu inteleg: ce anume era gresit in modul meu de a gandi? Oare nu era asta o afacere avantajoasa pentru un barabt si o femeie? Ce e rau in a cauta, nu un iubit, ci un partener? Sunt relatii si relatii, diferite genuri si categorii. Asta e numai una dintre ele.

40 COMENTARII

  1. Ai pus punctul unde trebuie, dar aceeasi oala visam eu ca sa fac posibila dracia asta. Ca altfel, tare nu mi-ar fi placut sa traiesc cu mine…

  2. vezi tu, dana, dănuţa, eu nu spun că ar fi fost greşit, dar a imposibil cam mirosea. 🙂 pentru că până şi prietenia este tot un dar de iubire, darămite convieţuirea în doi, aceea cu mâncat din aceeaşi farfurie, plănuit vacanţe şi cumpărat ceapă împreună.
    în plus, nu pari deloc genul care să uite de inima ei, dimpotrivă!

    • Ei,uite ca nu sunt, ai dreptate tu aici. Viata iti ofera surprize de unde nu te astepti si am invatat eu tarziu lectia asta ca nu poti trece drept altceva, oricat te-ai stradui.

  3. Ia stai tu strâmb și judecă drept și vezi ce anume-i greșit într-o relație care are un personaj blazat, resemnat, rectiliniu de-a dreptul, atât cât permite viața… Dacă nu ești fix în aceeași oală, ai vrea să fii celălalt? Ha?! 🙂

  4. Omul are, vrea nu vrea, sentimente. Si daca sentimentele astea nu exista pentru "partenerul de afaceri" ei bine, cred ca le va cauta "dincolo, in afara cercului". Deci …la un moment dat trio-ul e inevitabil.

    • Speram ca partenerul meu sa faca si el abstractie de sentimente. Ca si mine. Nororc ca nu ne-a iesit la nici unul!

  5. Nu e nimic gresit in ceea ce ai spus si cum ai gandit. Viata ne ofera mereu situatii in care alegem. Vrem iubire magica, pasiune, drama, artificii, atunci alegem o astfel re delatie. Daca vrem insa ceva stabil, pe termen lung, langa o persoana care sa ne fie partener drag de drum, facem cum ai facut tu. Ai ajuns la aceasta varanta pentru ca ai observat ca prima nu a functionat. Si cam acesta e adevarul. Marile iubiri, rar se intampla sa fie de lunga durata. Sunt focuri care se aprnd brusc, ard cu valvatai si apoi se sting la fel de brusc cum au aparut, pentru ca isi terminara combustia. Daca ai putut gasi un astfel de camarad de drum lung, este pentru ca ai trait si cealalta situatie si ai inteles iar acum, poti aprecia ceea ce ti se ofera: un dar nepretuit.

  6. Dar cred ca exista si relatii asa cum zici tu.
    Mi-a placut mult cum ai zis asta "un om care isi face din fiecare vis al meu un scop si din fiecare dorinta a femeii de langa el un tel de atins."

    • Bianca, ma consider o norocoasa, chiar daca nu am avut parte de ce mi-am dorit, ci de exact reversul. Planetele se aliniaza tot cum vor ele si uneori stiu ce fac mai bine decat noi, oamenii.

  7. Nu e nimic rau in asta
    Insa apare undeva /candva o mica problema. Daca nu te leaga o iubire/pasiune sau o mare afinitate de cel de langa tine or sa va zguduie si cele mai mici denivelari pe sina vietii si la un moment dat ajungi sa te "apleci"catre farmecele alcuiva
    Spun asta la modul general, nu e musai sa se intample 🙂

  8. Dacat o dragoste mare care sa se stinga intr-o prietenie la limita cu rutina mai bine o prietenie din care sa infloresca treptat o dragoste adevarata! Cand ai analizat mai intai cu mintea sufletul se incanta mai usor; invers nu prea se intampla…

    • Si daca nu inflorea ce a inflorit din fericire, eu tot insist sa cred ca respectul fata de omul de langa tine poate tine loc de dragoste. Invers, nexam.

  9. Nu zic ca n-ar fi fost posibil insa nu stiu cum ar fi evoluat asemenea situatie-relatie. Eu, marturisesc, fac parte din categoria celalalta. Daca nu e sa fie, mai bine singura. Sunt singura de doi ani. De fapt e mult mai complicat…

    • Mai, posibil n-a fost pentru noi, ca am inceput sa avem sentimente cu adevarat. Dar tot cred ca ar fi fost posibil la modul tehnic, general.
      Despre partea complicata…se pot spune atat de multe, of…

  10. Cred ca trebuie sa fi trecut printr-un divort si printr-o singuratate adanca pentru a intelege rationamentul tau. Eu care am trecut pe-acolo, l-am inteles perfect, pentru ca si eu mi-am dorit ecuatia asta la un moment dat. Scenariul pare sa fi fost identic cu al tau…din fericire nu mi-a iesit si m-am indragostit pana peste urechi de "partener" :))
    Si culmea, expresia "la barza chioara ii face Dumnezeu cuib" am invatat-o de la el si n-am mai auzit-o la nimeni altcineva pana la tine, credeam ca el a inventat-o 🙂

    • Nebanuite sunt caile…nu, nu vreau sa devin religioasa, dar asa mi-a placut comentariul tau si fix in mijlocul sufletului mi s-a dus!! Sa ne traiasa alesii, draga mea, cei prin care am primit o noua sansa pe care, stiu eu sigur, o meritam!!!

  11. Am citit si auzit de multe ori teoria conform careia oamenii care s-au casatorit fara sa se cunoasca, asa, ca un fel de parteneriat, cu timpul s-au indragostit unii de altii, au trecut de la prietenie la dragoste… Poate ca este un sambure de adevar in asta… Omul se ataseaza pana si de un hamster, daca traieste cu el in casa.
    Dar ce farmec mai are viata daca nu iubesti, daca nu esti iubit?
    La fel ca si tine, la fel ca si Iuliana, si eu am trecut prin aceste etape, si eu am gandit intr-un moment al vietii ca mi-ar fi bun un partener-camarad de vietuit. Nu l-am gasit cand am avut nevoie, am mai asteptat cativa ani, apoi am primit mult mai mult decat cerusem in gand.

    • Eee, deci povestea e clasica!! Asta inseamna ca au mai ramas pe undeva oamani de treaba… Sau i-om fi luat noi doua si Iuliana si Scorpio pe ultimii? 😉

  12. La cum ai descris ideea de parteneriat,mie mi s-a parut a fi vorba de doua obiecte care se sprijina unul de altul ca sa nu cada din biblioteca.
    Daca el este interesat numai de sex,nu va sta sa curatati ceapa impreuna sau nu si a doua oara.Si-atunci?Accepti un altul si iar si din nou?
    Am inteles,s-a rezolvat ,dar ca o discutie la o cafea ,pina trece ploaia,cred ca ai apreciat gresit ideea de parteneriat.
    Oricare om are nevoie un altul care are nevoie de el.
    Sint gesturi care vorbesc si cu ajutorul carora se poate intelege.

    Noaptea,mai tirziu decit de obicei se culca si el.Ea,sotia ,se foieste putin,il atinge si oftind isi continua somnul.Atita doar ca aceasta continuare e senina,fericita,calda,calma.E siguranta ca celalalt e aici,sint impreuna.
    Daca n-ar fi sentimente (in cazul nostru dupa 30 de ani impreuna),nu s-ar intimpla asa ceva.Te-ai simti ca intr-un vagon de dormit,alaturi de alti,dar fiecare ascuns in sine.

    • Tu esti un norocos, am citit pe la tine si te-am invidiat asa, un pic, cat sa fie constructiv.
      Da, ideea era de un fel de obiecte. Era o vreme in care asa ma simteam. cautam un obiect dupa chipul si asemanarea mea.

  13. Hai ca iar trebuie sa lamuresc. INIMA NU GANDESTE !! Renuntati odata la expresiile cu "gandesc cu inima". Toate gandurile, simturile, etc, vin din CREIER !!!

    NIMIC DIN CE SIMTIM NU ARE LEGATURA CU INIMA, ci doar cu creierul ! Inima e doar pt sange

    • De expresii poetice ai auzit vreodata? Macar in clasele mici, doamna nu ti-a cerut sa selectezi expresii frumoase din cartile citite? Offf,ce repede va gasiti voi sa criticati si sa faceti pe interesantii, de parca noi nu am fi facut anatomie prin scoli.

    • Ma refer aici la acel "te freaca curiozitatea", la "aberatie". Ceea ce gandeste cel de langa tine poate fi o aberatie, dar cand vii in casa cuiva si ii jignesti mobila sau oaspetii…devii curand persona non grata.

    • Anonim sau nu, te-am tratat cu respect. Te rog sa ne tratezi si pe noi, autor sau cititor, la fel. Ne plac dezbaterile, chiar foarte mult, dar tonul da muzica, asa incat as aprecia foarte mult daca tonul tau ar fi adecvat posturii in care esti: de oaspete.

    • Vienela, daca tot te freaca curiozitatea, am fost cel mai bun la Limba Romana in scoala, si am si scris poezii si cateva incercari de "romane". Asa ca..

      Totusi, s-a impamantenit ideea ca inima este organul iubirii, incat oamenii chiar cred aberatia asta. Si nu mi se pare normal. Dar na, e greu sa schimbi ceva care se percepe de societate ca fiind aevarat. Chiar imposibil.

      Pur si simplu, ma irita rau de tot expresii de genul ca inima gandeste…nu, nu e doar o expresie, este perceput ca un fapt real, si nu ebine

    • Anonim, poate ca te invarti in cercuri gresite. Daca tot ai fost atat de bun la scoala, ce ar fi sa le oferi niste lectii persoanelor pe care le cunosti si care cred ca inima gandeste?

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here