O belea nu vine niciodata singura…spune o vorba straveche, perfect valabila si la mine in casa. Ca sa nu dramatizez am inlocuit cuvantul nenorocire din sintagma clasica cu belea, ca pana la urma nenorociri nu sunt decat boala sau moartea, si astea ne-au ocolit, slava Domnului, de ceva vreme.
Mai intai au fost banii: o suma de bani maricica asteptata de mine, s-a intalnit pe drum cu inca una, tot maricica, asteptata de domnul Sot al meu si s-au oprit sa bea o bere impreuna pe lungul drum catre conturile noastre. S-au gandit probabil banutii nostri ca datoriile pot sa astepte, bine ca destinatarii s-au relaxat in concediu….nu vor fi fiind asa de nervosi de asteptare…lucru care, recunosc, nu e departe de adevar. dar tt mi-ar placea sa ii primim candva, secolul asta.
Apoi au fost cateva defectiuni prin casa, care, cu mintea de acum, mi se par minore, desi, cand s-au tot adaugat, parca vedeam rosu in fata ochilor. Nu stiu de ce, dar eu nici nu clipesc cand imi patez rochia preferata sau imi rup o pereche de pantofi pe care o adoram, nu imi tresare nici un nerv cand imi sparg cutia de farduri sau parfumul preferat pe gresia din baie (desi nu imi cumpar decat un flacon pe an), dar sunt turbata cand mi se strica ceva in casa, mai ales chestii de tip tevi sau electricitate, pe care nu ma pricep de una singura (sau cu ajutor conjugal) sa le repar.
Toate astea, cum spuneam, au parut un fel de chestii asa, banale spre minore si neinteresante in momentul in care, exact vineri seara, mi s-a stricat aerul conditionat. (Pentru cei care cititi asta cine stie cand, va rog sa revedeti prognoza meteo pentru Bucuresti, weekendul 24-25 iunie). Il pornisem la sosirea de la job, topita de caldura si morocanoasa de oboseala si ma instalasem placut lungita pe canapea, pregatindu-ma sa sarbatoresc cu o bere rece apropierea unui weekend anuntat ca al mai al mai al naibii de calduros de pana acum in an. La un moment dat, contrariata de faptul ca, desi aveam aparatul de aer conditionat pornit, tot mi se scurgea, vitejeste, transpiratie pe la tample, m-am intrebat prosteste: oare chiar in halul asta de cald sa fie pe afara ca aerul asta conditionat nu mai are nici un efect in casa? (Apoi, uitandu-ma pe fereastra) Si cu apa care se scurgea pe teava ce s-o fi intamplat, s-a evaporat in atmosfera incinsa, de la etajul doi si pana la asfaltul sfaraitor? Neah...Era cald, dar nu chiar asa.
Am realizat atunci,cu jale mare, ca s-a stricat afurisitul de aparat. In clipa aceea am vizualizat parca soarele care, de la 12 si pana dupa 6 se oglindeste razand cu toti dintii in geamurile noastre, am rememorat momentul in care cumparasem miraculosul produs electrocasnic si, cand am realizat ca se intampla cu aproximtiv 11 ani in urma, am intepenit, m-a trecut un fior rece pe spate, cu toata caldura: avea si el dreptul sa isi dea obsescul sfarsit, saracul, ca fusese folosit si vara si iarna, incat daca ar fi fost sa impart costul sau initial la orele de racorire /incalzire, ajungeam la o suma atat de mica, incat nici Hagi Tudose nu ar fi bagat-o in seama.
In disperarea mea, am luat mai intai cartea tehnica a aparatului de aer conditionat: poate, cine stie, ceva setari pe telecomanda nu or fi fost corecte, desi in ultimii 11 ani fusesera toate, stiam sa ii potrivesc temperatura si modul de functionare si cu ochii inchisi. Apoi am cautat pe internet, pas cu pas, indicatii privind depistarea eventualelor erori. Cand am ajuns la pasul la care trebuia sa pun mana pe unitatea exterioara, sa vad daca trepideaza, am realizat ca intre timp, in cei 11 ani de la instalarea perfidului aparat pe peretele din fata al balconului, din motive de curent, am inchis balconul si nu am prevazut un geam cu balamale pentru accesul la aerul conditionat. Nu ma intrebati ce am avut in cap, ca nu stiu nici eu. Norocul prostului de pe urma a fost ca balconul era inchis cu cornier si geam chituit, nu cu termopan, ca acum x ani il facuse taica-meu, cu materiale sterpelite cine stie de pe unde, deci varianta respectiva fusese practic gratis.
In urmatoarea ora sparg chitul de pe geamul care dadea spre aparat. Am reusit, ca printr-o minune, sa nu sparg si geamul, nici acum nu stiu cum, ca la bafta mea, asta trebuia sa se intample de prima oara. Fac o mizerie de nedescris pe balcon, unde tocmai ce efectuase, cu spirit de raspundere, o curatenie generala sotul meu. Cu doua zile in urma. Scot geamul din rama, il asez alaturi, din nou reusesc sa nu il sparg, si pun mana pe unitatea exterioara. Se simtea ceva, dar nu duduitul pe care il stiam foarte bine, asta de acum semana mai mult a tors de pisica.
Acum, paranteza. Sigur o sa va intrebati in mod absolut justificat: daca tot era sotul meu acasa, de ce nu a efectuat el operatiunea de dechituire a geamului? Raspunsul corect este urmatorul: pentru ca eu eram turbata de nervi si daca nu ma lasa sa imi consum energiile negative, nu mai avea, dragul de el, viata cu nebuna, iar in cei 5 ani de cand stam impreuna sub acelasi acoperis a invatat care este momentul in care trebuie sa se impuna pe post de cocos in casa si care este cel in care trebuie, intelept, sa se retraga. Asta era de-ala de retragere.
In disperare de cauza, caut pe internet. La bafta mea, ma gandeam ca nici nu mai poate fi resuscitat aparatul meu, asa ca ma uit in prima faza la alti frati de-ai lui, nou nouti, de pe emag. Ma ia cu ameteala: cu tot cu instalare, fara 2000 de lei nu scapam decat daca luam o prastie. Pentru ca, trebuie sa spun, aparatul este pana in 1500 de lei, dar instalarea (care NU este, ca pe vremuri, inclusa in pret) se cumpara separat si costa intre 350 si 500 de lei, in functie de cate zile esti dispus sa fierbi in caldura asteptand-o. La preturi de peste 2000 de lei nici nu m-am uitat, ca nu ne permiteam luxul.
La final, ca tot imi faceau ochii numai zerouri, ma uit, tot pe net, si la preturi pentru reparatii. Mai jos de 350 de lei nu ieseam nici acolo, in cazul super fericit, adica cel in care nu era decat deplasarea meseriasului si incarcarea cu freon (care se pare ca este una dintre cele mai intalnite probleme in domeniusi costa 250 de lei-scurt).
Eram gata sa ma apuc de bocit, ca asa stiu eu sa rezolv problemele: mai intai plang putin sa ma descarc si apoi gasesc o solutie, dar sotul meu nu a suportat gandul sa imi vada chipul de caprioara inlacrimata, asa ca s-a apucat sa dea telefoane pe la prieteni, in cautare de ajutor.
Salvarea mi-a venit de la minunata mea cumnata, care mi-a recomandat niste tipi pe care ii vazuse in actiune la ea la job cu un an inainte. Luni, zice, va sun si va dau numarul, ca il am la birou. L-am pastrat ca tare mi-a placut cum au lucrat si de atunci nu am mai avut probleme, dar nu se stie niciodata.
Ne-am perpelit in caldura tot weekendul ca mititeii pe gratar, numai mustarul ne lipsea. Eram fix inainte de leafa, nici bani sa iesim la o terasa sau sa mergem la strand nu aveam, dar nici sagatesc, sa fac curatenie sau sa lucrez ceva nu am fost in stare, lucru care nu mi s-a mai intamplat de dupa castigarea Superblog, adica de prin 2013, eu sunt obisnuita sa fiu tare activa. Am lancezit practic doua zile si am facut in medie cam 10-12 dusuri pe zi. La reparatia sau costul unui aer conditionat nou trebuie sa adaug si consumul excesiv de apa, mormaiam, plina de spume.
Luni, cand am primit numarul de telefon al mesterilor mult doriti, am multumit pentru prima oara cerului ca sotul meu lucreaza in ture. Intrucat intra de noapte, a putut sa ii sune si, intre alte treburipe care le aveau, i-a rugat cu cerul si cu pamantul sa ne ajute. Daca voi gasiti niste meseriasi pe parte de aer conditionat, in Bucuresti, care sa vina in ziua in care ii chemi, in plina vara torida, ar fi a doua minune dumnezeiasca. Prima a fost ca au venit astia de care va spun. Intre noi fie vorba, nu aveam mari sperante sa scapam de decesul fierataniei din perete, dar am zis ca trebuie sa incercam. Oricat ar fi costat, o reparatie era sigur cu mult mai ieftina decat un aparat nou.
Bai frate, si au venit: doua bucati mesteri, cu scara dupa ei (sa nu trebuiasca sa ne ceara scaune daca e nevoie sa se urce la unitatea interioara) si cu truse de scule, ca sa nu stam in loc de vreo piesa. Simptomele le stiau de la telefon. Venerabila varsta a pacientului au aflat-o la fata alocului, dar nu i-a speriat decat o secunda. Sa nu fie compresorul, a dat unul din cap. Noi am intepenit. Vedem imediat, i-a raspuns celalalt. Cu o precizie de neurochirurgi au demontat capacul care statuse in ploaie si zapada in ultimii 11 ani, s-au uitat scurt in interior, au bagat mana sa verifice nu stiu ce, au scos un tub si apoi au dat verdictul: este vorba de piesa X si de freon, va costa 200 de lei. Asteptau acordul nostru, poate cine stie, nu aveam bani in casa, nu eram pregatiti. Ba eram, ca ma imprumutasem intre timp. 15 minute mai tarziu meseriasii isi strangeau trusa chirugicala. Pacientul nu doar ca era resuscitat, dar respira ca odinioara, in tineretile lui, un aer rece cum nu mai simtisem noi demult. Iata banii, dar deplasarea, constatarea… adica…va mai datorez ceva? a intrebat sotul meu, emotionat, care stia ce citiseram impreuna pe internet despre astfel de cazuri. Nici cand ma cucerise pe mine nu mersese totul asa de repede si vorba, aceea, eu atata asteptasem, sa se decida odata. 🙂 Totul e inclus in pretul de adineaori, ne-au raspuns baietii prietenosi. Apoi si-au luat banii, rams bun si au plecat. Noi am desfacut in urma lor berea si, cu bucuria omului racorit, m-am gandit ca e pacat ca asemenea meseriasi sa nu beneficieze de un pic de reclama din partea unor clienti multumiti. Am scapat de problema la un pret de 10 ori mai mic decat un aparat nou, deci batranelul nostru se tine inca bine. Ne-au sfatuit sa ii curatam filtrele periodic, ceea ce si prestam oricum si sa ii facem, o data la 2 ani, o verificare. Jur ca am incredere ca aparatul nostru mosnegut o sa ne tina mai mult de 2 ani de aici inainte, deci o sa ne mai vedem cu baietii la revizie.
Ce m-a distrat a fost faptul ca le-am povestit despre cautarile noastre de pe internet si ne-au raspuns, cu o sinceritate dezarmanta: Stiti cum este cu internetul? Puteti gasi niste meseriasi mai buni ca noi (ca poate sunt si asa ceva, nu negam) sau puteti gasi pe unii care sa nu se priceapa suficient si sa va spuna ca nu mai au ce sa ii faca si ca trebuie sa cumparati unul nou. Dupa noroc. Noi lucram in principal dupa recomandarile clientilor.
In loc de concluzie: baietii se numesc Madalin si Viorel, sunt doi frati si lucreaza numai pe partea de reparatii aer conditionat in Bucuresti. Inainte de noi au fost la Anaf, nu pentru a-si plati darile, ci tot pentru o interventie. Eu ii recomand din toata inima, nu doar pentru preturile rezonabile pe care le practica, ci pentru faptul ca incearca sa isi faca o jumatate de ora liber in program, mai ales daca se intampla sa fii in zona lor, ca sa te ajute. Pentru faptul ca vin din prima cu tot echipamentul necesar, pentru faptul ca isi fac treaba repede si eficient, sunt amabili si prietenosi. Conteaza foarte mult lucrurile astea cand ai nevoie de o reparatie si stiu atat de putini meseriasi buni, incat e pacat sa nu povestesc mai departe despre ei. Cum am facut si cand a fost vorba despre un zugrav bun. Poze nu am, ca nu mi-a dat prin cap sa le fac, dar i-am sunat ulterior sa imi dea voie sa le pun numarul pe net, in articol.
Asa ca, desi nu va doresc sa aveti probleme de genul, daca totusi se intampla, iata date de contact pentru meserias valabil, scris mare, sa se vada:
Reparatii aer conditionat in Bucuresti, dnul Viorel
0723.281.174
