Uite, mi-a placut azi, de Boboteaza ce am gasit la biserica: aghiazma gata imbuteliata, in sticle de plastic de un litru, cu eticheta cu tot. Adica gata branduita. Ca sa nu o confunzi cu tuica, de exemplu, daca se intampla sa o lasi prin bucatarie. Si nici invers nu ar fi recomandat, ca orisicat, nu stiu nici cat ar placea stomacului sau ar face bine la ten sa bei pe nemancate si te speli pe fata dimineata 8 zile cu tuica, din motiv de confuzie. Nici macar daca iti faci cruce inainte!
Radeti voi radeti, dar eu am comis-o un moment dat, cand eram copil: am fiert niste oua si cand au fost gata si m-am gandit sa pun apa rece peste ele, am constatat ca se oprise apa la robinet. Vremurile lui ceasca, deh! Asa ca am luat prima sticla cu lichid transparent pe care am zarit-o in bucatarie, catarata sus pe un dulap (nici nu mi-am pus problema ce o fi cautat acolo) si am turnat peste oua, sa le racesc. Numai ca apa nu era apa, ci tuica capatata de taica-meu, saracul, nu mai stiu de unde si tinuta la loc de cinste pana la sarbatori, cand urma sa se desfete cu gustul magic. Nu a mai apucat. Tuica, ca sarbatorile le-a apucat, dar pe uscat.
Apropo de Boboteaza, m-am gandit aseara sa imi pun busuioc sub perna, sa imi visez ursitul, numai asa, ca sa pun la incercare divinitatea, sa vad daca isi mai aminteste ca m-am prezentat in fata Lui mireasa anul trecut. Busuioc am pus eu, nu-i vorba, dar consortul cred ca a banuit ceva si i-a fost teama ca cine stie ce viseaza nebuna, asa ca m-a sforait toata noaptea constiincios, de n-a fost chip sa pun geana pe geana.
Revenind la aghiazma asta branduita (de la Biserica Sfantul Anton este a mea), mi-a placut ideea, o bila alba pentru reprezentantii lui Doamne Doamne, care oricum sunt deseori prea putini demni de lauda, aveamu si ei nevoie sa ias pe plus.
Vazusem treaba asta de fapt de anul trecut, dar am uitat sa va povestesc: atmosfera civilizata la biserica, nu se inghesuia nimeni, nu stateai la cozi de cateva ore ca sa iei apa sfintita in bidoane aduse de acasa. Daca voiai sa lasi un ban acolo, cat te lasa buzunarul, il lasai. Daca nu, nu se uita nimeni crucis. Ce frig am tras de-a lungul timpului prin curti de biserici….numai ovarele mele stiu, saracele. De la o vreme insa gata, ne-am modernizat. Slava Domnului!
Si pentru ca articolul asta o se se publice abia in data de 7 ianuarie, stati, sa nu uit: la multi ani tuturor Ioanelor sau Ionilor care trec pe aici!
