Si din nou vineri, dragii mei. O saptamana linistita la mine, fara revelatii si fara evenimente majore. S-au razletit cateva ploi pe-aici, dar prea arare ca sa-mi declanseze tristeti si prea calde ca sa ma tina-n casa in ceea ce a fost o saptamana de concediu.
Tocmai cand aveam impresia ca nu o sa reusesc sa fac nici o recomandare, dat fiind ca nu am citit atat de mult saptamana asta, cateva articole au cazut peste mine si m-au lasat cu gura cascata. Sa va povestesc…
Mai intai am avut sentimentul ala ciudat ca m-am nimerit in mijlocul unei intersectii si sunt goala pusca. Nu sunt o tipa rusinoasa, nunununu, dar exact asta a fost feeling-ul citind ultimul articol al lui Lotus. Poate ca majoritatea (trecatorilor pe-aici) il stie de mai multa vreme decat mine, poate ca voua v-a luat mai putin decat mie sa va dati seama daca e femeie sau barbat (a fost la un moment dat o discutie cu numele), oricum asta nu are nici cea mai mica importanta, nici macar vizavi de sentimentul meu de despuiere in mijlocul strazii.
Important este ca eu, citind Ideile de afaceri pe care le-a produs deunazi Lotus, m-am dus repede sa imi caut jurnalul la pagina unde trecusem planurile mele de blogging sa vad daca mai e acolo si nu a rupt-o sau fotocopiat-o cineva, intr-atat de fidel mi-a descris planurile de viitor in domeniu. Sunt lucruri de bun simt in articolul in cauza, veti spune. De acord, dar de ce atunci nu le-am mai gasit atat de fidel descrise decat la mine-n cap? Omul are si cunostinte si umor si mai are si un stil din ala de te da pe spate, ca ii ceri sfatul sfios si te astepti sa iti dea cu tifla (ca asa te-ai obisnuit de la cei mai multi care se pricep) si in loc de asta el iti intinde nu o mana, ci amandoua.
Numai bine imi aranjasem hainele dupa despuiala de mai sus, ca dau peste un alt articol, al Iulianei – Petala calatoare, dar gazduit pe un blog prieten. Nu orice articol, ci o recenzie pentru Jurnalul Oanei Pellea. Acum, ori sunt eu intr-o foame de lecturi nemaipomenita, ori fata asta chiar stie cum sa aleaga si sa culeaga si in ce cuvinte sa imbrace si cu care pasaje sa isi incite cititorii. Cred ca amandoua, cu accent pe ultima varianta, totusi, ca am mai adaugat cu ocazia asta un blog in lista mea cu “de citit”. Ar fi pacat de Dumnezeu sa nu ma apuc sa studiez sistematic un om care a stiut, cu doar cateva randuri scrise, sa-mi dezlipeasca sufletul de ultimele tristeti ce-l sagetasera adanc.
Iar in final, cireasa de pe tortul cu frisca al weekendului aproape mi-o aduce o incursiune Dincolo de fiinta a unei doamne pe care nu o cunosc decat de vreo luna. Ma obisnuisem deja (ca se obisnuieste usor omul cu binele si placutul) cu povestile ei de viata, lungi si pline de invataminte. De data asta Gabriela s-a intrecut pe ea tesand o panza in care cuvintele aluneca usor si dulce, nu se poticnesc niciodata unul de altul si randurile, insirandu-se, unul cate unul, creeaza viata. Vorba ei picura in auz, evrika, asta e expresia pe care o cautam si imi pare rau ca inaintea mea a gasit-o unul cu mai mult talent, dar uite o imprumut si eu si ma inclin.
Cam atat cu recomadarile de azi. Mi-ar placea sa imi spuneti daca stiati si daca v-au placut cele trei articole. Eu le consider pe fiecare in felul propriu, mici minuni si ma grabesc sa le laud in gura mare. Gresesc?
