Plec azi catre serviciu, adormita ca e obicei. Strazi aglomerate, lume grabita si nervoasa, una in autobuz tipa ca din gura de sarpe ca a inghesuit-o cineva, eu ma uit la ea si, rautate cum sunt, ma gandesc ca in realitate respectiva e frustrata ca nu a inghesuit-o de multisor cine trebuie. Ce sa-i fac daca nu s-a gandit la metoda inedita adoptata de o fatuca care nu voia sa fie calcata pe picioare?
Cobor din autobuz la piata, ma indrept catre metrou. Undeva pe drum, doua tigancute maturau o balta. Adica da, chiar asa, voiau sa scoata apa din balta cu maturile si sa o imprastie pe trotuar. Initiativa ar fi fost laudabila in mod normal, daca nu ar fi inceput de cateva secunde sa ploua. Cred ca ele insa nu bagasera de seama, pentru ca isi vedeau de treaba temeinic. Si o aud pe una vorbind:
Stai, fa, nu mai da, ca trece oamenii si ii uzi la picioare. Vrei sa te injure lumili?
Lumili, adica lumile, adica lumea. Adica…un mare hohot de ras. Dimineata s-a inseninat ca prin minune. In sufletul meu.
