zambetMultinationala mea cea de toate zilele lucratoare are un hol larg, dotat cu o receptie in forma de semicerc imbracata in ceva care pare marmura sau ceva de genul asta, impozant oricum. La receptie, drept in fata, stau doua pustoaice anorexice branduite din crestet in talpi in culorile care imi agita zilele. Teoretic, nu am ceva cu fetele alea, doar ca nici nu imi inspira nimic si nu pot sa sufar oamenii de genul asta. Nu imi inspira nimic, pentru ca au un zambet fals, se vede de la cativa metri ca e fals si fata goala, fara nici o expresie. Culorile care le sunt tiparite pe imbracaminte, imbraca in egala masura si peretii, din cauza afiselor cu slogane care indeamna la colaborare si la spirit de ceva si la comunicare de nu’s ce fel, asa incat ori ma uit la fetele receptionerelor, ori ma holbez la pereti e fix acelasi lucru.

Langa ele, un fel de agent de baza, dar nu in sensul clasic al cuvantului, pentru ca nu are nici muschi, nici uniforma ( si agentii de paza, ca avem si din aia, au o alta pozitie in largul holului). Are costum negru si camasa albastra mereu si se schimba o data la 12 ore. El e responsabil cu retinere buletinelor vizitatorilor ocazionali, ca noi astia, de-ai casei, avem cartele de acces.  Omul cu buletinul, pare contaminat de fete de cele mai multe ori. Raspunde mecanic la salut (nu saluta el primul niciodata, ca na! el e deja inauntru, noi venim de-afara, cei care intra trebuie sa dechida gura mai intai- cel putin asa am citit eu la carte) si are aceeasi moaca imobila pe care parca iti vine sa o trezesti cu un pahar cu apa. M-am obisnuit si eu cu ei, mi-i imaginez la fel de fericiti sa fie la servici pe cat ma simt pe mine, asa ca nu-mi bat capul. Mormai un ‘neatza ! in barba, in timp ce-mi caut in geanta cartela de acces, cu ochii pe ceas.  Toate astea de cativa ani, in fiecare dimineata, de luni pana vineri. E si intr-o zi, mormaitului meu in barba i se raspunde cu un buna dimineata larg in care se putea ghici cu mare usurinta un zambet la fel de larg. De cate ori dezbateam, cand tineam  cursurile de comunicare telefonica, despre faptul ca zambetul se simte in voce, chiar fara sa vezi fata celui care ti-l adreseaza, credeam in asta si eram convingatoare, dar mai bine de atat nu putea fi probata asupra mea teoria respectiva, vreau sa zic mai bine decat in acel buna dimineata care m-a oprit. Am ridicat capul din buzunarul gentii si m-am uitat o fractiune de secunda discret peste umar, sa vad care mare director al comapniei, vecin aproape cu Dumnezeu, a intrat o data cu mine, muritoarea si primeste salutul acela. Nici urma de director, nimeni in afara de noi, eu si paznicul acela, ridicat in picioare si holul de marmura rasunand de zambetul lui care reusea sa inveseleasca si afisele cu sloganuri corporatiste.
O vreme, in inima mea de femeiusca in toata regula, am crezut ca omul ma place, in fond nu era batran, avea cam varsta mea, era rotunjor la fata, cu o burtica tocmai apetisanta pentru poftele mele si…neah….ptiu, piei ispita, mi-s muiere serioasa, cu barbat acasa. Dupa ce m-am ingrasat un numar de kilograme cu doua cifre si am constientizat ca nu mai sunt pustoaica atragatoare care invartea lumea, mai ales in ipostaza ei masculina, pe degete, ca omul nu are cum sa ma placa in sensul acela, mi-am dat seama (in sfarsit!!) ca zambetul barbatului de la receptie nu era numai pentru mine. Ulterior, l-am urmarit cu un strop de gelozie, marturisesc. Am descoperit ca era adresat tuturor, in egala masura, dar pe fata rotunda el nu se nastea niciodata acelasi, niciodata fortat, niciodata de circumstanta. Era un zambet adevarat si imi lumina toata ziua, inca de dimineata, de cand imi indreptam pantofii catre plantatie. De la o vreme incep sa ma gandesc ce urat este in zilele in care zambetul nu este pe tura, la serviciu.
Si tot de la o vreme, am ajuns sa imi pun intrebari existentiale: cat costa un zambet real, nealterat? Cred ca nimic, nu-i asa? Dar daca nu costa nimic, de ce nu il oferim mai des?

11 COMENTARII

  1. Pentru ca unii oameni sunt atat de plafonati incat au uitat sa zambeasca
    Si nu e in preajma cineva care sa (aiba curaj) sa le spuna adevarul, oarecum subtil ca…..zambetul fals se vede

  2. scrisei un coment lung si destept dar n a vrut sa mi l ia. asa ca rezum: un zambet nu costa dar castiga o mie de dolari. inca nu am vazut mia, dar trag nadejde. poate asa si omu' :).

  3. Stii tu , eu ma intreb acelasi lucru. As da orice sa-mi pot incepe dimineata cu un zambet pe fata celor din jur, probabil ca m-as molipsi. Pana una alta incer sa-i molipsesc eu pe altii (asta cand imi iese) …In rest, ce culori are multinationala ta iubita?

  4. Un zâmbet nu costă nimic, dar este neprețuit! Zâmbesc mult și poate și de aceea primesc multe zâmbete în fiecare zi. Privirile încruntate încerc să le ignor. 🙂

  5. II admir pe cei care rad si le multumesc in gand ca mi-au iesit in cale. Am mult umor dar nu rad cat as vrea. Ce frumosi sunt cei care rad, imi dau sperante ca fericirea mai este posibila, ca e accesibila! Culmea e ca si eu ii evit pe posomorati, dar nu pentru ca-i displac, ci pentru a ma menaja, sunt o depresiva empatica, orice supliment de suferinta imi face rau. Nimeni nu e insa de dispretuit, sa fim atenti cu judecata tristilor, nu-i usor sa te mentii echilibrat si adaptat vietii, prezentului.( Doamne, cat am comentat, ce m-o fi apucat?)

  6. Si eu zambesc foarte mult si cand eram la job toti oamenii de la paza, portarii si ce naiba mai erau erau cu totii amicii mei, schimbam si cate-o gluma in cate-o dimineata sau dupa-amiaza, la plecare. Chiar si acum, cand ma intlnesc cu ei prin oras, ne salutam si zambim.

  7. Ne lasam coplesiti de griji, de probleme, de nevoi ce nu sufera amanare si uitam ca viata este acum si aici, ca trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa, asa cum vine ea. Cand omul intelege acest lucru, zambetul apare involuntar si nefortat. Eu obisnuiesc sa zambesc pana si monitorului, atunci cand "stau de vorba cu prietenii". :))))
    Sa nu indraznesti sa ma faci anorexica… Imi e destul ca baiatul meu glumeste pe tema asta foarte des, vazandu-ma atat de slaba. :)))))

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here