Da, dupa cata bafta am avut si cate chestii misto mi se intamplasera, de la lacrimogena mea poveste de dragoste si pana la culmile bloggeristice pe care ma simteam, in modestia mea, catarata dupa castigarea unor concursuri si intrarea in echipa organizatorica la altele, tin sa va anunt ca puteti sa terminati partea cu invidia. A-ntarcat balaia, mi s-a stins norocul si am intrat in zodia tepei. Nu de mult, numai de vreo doua saptamani, dar suficient cat sa intru la idei si imi revizuiesc pacatele comise, cu vorba sau cu fapta.
Bunaoara acum imi vine sa o trimit iar pe mama la Sfantul Anton, unde mergea oricum in fiecare marti si facea chestii cu faina si sare si ulei o data la nu stiu cate luni si eu radeam de ea, spunand ca il plictiseste pe cuviosul si ca o sa obtina efectul contrar. La faza asta cred ca ori am pacatuit si acum imi plateste, ori am avut dreptate si l-a plicitisit.
Vreti detalii? Am cateva exemple serioase, dar o sa va ofer numai unul, ultimul din cauza caruia dudui de furie neputicioasa.
In momentul in care femela isi gaseste un mascul pe plac, dupa eventuala perioada de sex aburind si nesatul, cand hormonii se potolesc, incepe etapa de nesting. Femela isi construieste cuibul. Muta mobile, ii face loc pentru diferite masinarii si scule de care el este pasionat, ii elibereaza un raft, doua in dulap sau..in cazul meu…hotaraste sa puna termopan la geamul si usa dinspre balcon, ca sa fie cald si bine in cuib. Pfoai, ce norocosi ne-am simtit cand o suma de bani muncita, dar aproape nesperata, a cazut peste noi, in ce viteza am facut un studiu de piata si am ales firma cu preturile cele mai bune si garantia cea mai mare: Aplast, sa-i fie numele de ras.
Am platit in avans ca sa beneficiem de reducerea cu care ne-a atras vanzatorul, masuratorile s-au facut in aceeasi zi, acum doua saptamani si de atunci ne-am pus pe asteptat. Si planuri peste planuri si pervaz pentru flori si raft langa pervaz si ce cald o sa ne fie la iarna, plus perdea mai scurta si fericire impartita in saruturi mici, de porumbei care pun, crenguta langa crenguta la temelia cuibului. Contractul s-a facut luni, cu conditia mea sa poata sa se faca instalarea sambata. Agreat fara probleme, asigurari ferme: sambata asta sau urmatoarea. Sambata asta din fraza dinainte nu a fost sa fie, am sunat de vineri sa ma asigur, mi-au spus ca vin luni geamurile din fabrica, ramane pe sambata ailalta.
Ca niste gospodari cu bun simt si spirit de raspundere, ca sa micsoram mizeria de rigoare si sa usuram treaba de a doua zi a mesterilor ne-am apucat sa scoatem covorul de vineri, sa mutam mobila de pe langa geam (si tot restul mobilei, ca sa incapa cat mai in mijlocul camerei cea de pe langa geam), lumina din balcon, plinta de pe peretele unde va veni usa de la balcon, plus patru piese geamuri ( cu tocuri cu tot) si doua piese usi. Scoase toate si duse in spatele blocului, la gunoaie.
In acest stadiu minunat ne-a gasit dupa amiza zilei de sambata, cand renuntasem sa mai asteptam mesterii. La magazin (pe unde am dat niste ture, la interval regulat de o ora), desi aveau program pana la orele 14.00 sambata si 19.00 luni, nu s-a prezentat nimeni. La telefon nu raspunde nici reprezentantul magazinului, nici asa-zisul call centerului de pe site-ul Aplast, la trei mesaje scrise pana in seara asta nu a raspuns nimeni, desi pe acolo zicea ca vom fi sunati in maxim o ora. Dar nu se preciza maxim o ora de cand.
Citind pe internet, tardiv si trist, cum altii au asteptat si doua luni dupa mesterii lui peste cu termopanele prea laudate, am intreprins o incursiune in spatele blocului, sa ne recuperam geamurile. Am reusit sa salvam cam jumatate din ele, fara o parte din manere, bine macar ca avem cu ce sa astupam gura grotei in caz ca vine frigul. Ca de acum ma astept orice. Nu le-am instalat la loc, le-am sprijinit numai de perete. Poate totusi apar mesterii inainte de primele ploi de toamna. Speranta moare ultima.
Cam asta e patania mea si vorbind cu voi, trag cu ciuda dintr-o tigara si imi plimb privirea peste gaurile goale de geamuri din peretele dinspre balcon. Nu nu arata ca in imaginea de la inceput, aia scaote in evidenta numai cum ma simt eu: ca o proasta si probabil ca asta se intampla pentru ca exact specia asta am fost. Asa ca pun articolul asta sub eticheta recomandari. Va recomand sa NU lucrati cu Aplast.
