Saptamana trecuta am implinit 40 de ani, o varsta rotunda pe care o arat, dar nu o simt. Saptamana asta noi am implinit trei ani de casatorie si mi s-a parut o sarbatoare cu mult mai mare decat propria mea aniversare. Nu am sarbatorit, ca ne-am captusit cu o enterocolita amandoi, de am ciocnit seara ceai gastric in loc de sampanie si ne-am inghesuit pe tronul toaletei. Poetic, nu? O prietena imi spune filosofic: Poezia trece, in schimb asta sudeaza o relatie. Ce, buda? O, la naiba, daca stiam, mergea si acum prima mea casnicie!
Dincolo de gluma insa, eu cred ca ceva magic mi s-a intamplat de cand omul asta bun mi-a intrat in viata. Candva, cu putin vreme inainte sa nu mai fie, tata mi-a spus ca pe asta o sa il iubesc. Oare cand esti la final de viata, exact pe muchie, cum era el, ai puterea sa vezi lucruri? Cine stie….Am avut iubiri mari si mici in viata, pe nici una nu am uitat-o, inca le tin intr-un colt de piept invelite, dar numai pe cea de acum o tin de mana cand iesim pe strada, numai asta imi bate in loc de inima. Numai acesteia ii ascult cu inca neascunsa mirare rasuflarea cand doarme: ce minune ca esti aici, dragule!
Maica-mea si-a gasit jumatatea pe la 50 si ceva de ani. Am luat-o! Eu nu am umblat dupa bucata mea lipsa decat vreo 35. Da’ bezmetica am umblat, nu altfel: facand cele mai neinspirate alegeri si apoi insistand in ele cu anii, cu incapatanarea omului care nu vrea sa accepte ca a dat-o in bara grav. Mama imi spunea ca pierd un timp pretios, in care as fi putut fi fericita. Nu pierdeam timpul ala, uite, mama, ca asa s-a aruncat pentru mine zarul, trebuia sa stau si sa ma coc ceva mai mult ca altele, pana sa imi recunosc printul, ca intelepciunea nu vine odata cu ridurile, desi tare ar fi bine, ca de pe la 20 de ani aveam cateva pe frunte, da’ eu eram tot gasca proasta.
O sa spuneti ca este putin 3 ani de casatorie si poate ca aveti dreptate, dar pentru mine reprezinta o victorie. O victorie asupra a tot ce e gri si urat in viata, ca, de cand suntem doi in poveste, lumea se picteaza in culori mult mai luminoase. Si am zis ca merita sa avem de la aniversarea asta ceva care sa ne ramana amintire. Asa ca, dupa o cautare pe generosul google, am ales. Si am ales bine: o caricatura.
Caricatura ne-a facut-o Iancu, un artist desavarsit in opinia mea. Il gasiti pe pagina Portrete si caricaturi digitale si trebuie sa spun ca am vazut zeci de alte site-uri de profil pana m-am oprit la el. De ce l-am ales? Pentru ca am vazut ce si cum lucreaza si ne-a convins ca reuseste sa surprinda nu doar imagini, ci si suflete. Nu imi doresc sa aratam frumosi, ci sa se vada cum suntem si legatura dintre noi, i-am spus cand i-am trimis cateva poze din care sa ne desprinda chipurile. In secret imi doream sa se vada privirea de om bun si cald a minunatului meu sot si zambetul meu care razbate discret si in ochi, dar nu am indraznit sa cer asta: le-a vazut el singur si le-a pus pe hartie.
Am avut ceva emotii, ca am dat comanda tarziu, dar ea a fost gata exact la data fixata de comun acord, nici un minut mai taziu. Caricatura am primit-o in format digital, apoi am pus-o pe panza canvas in HornBach, magazin in care am gasit preturile cele mai mici. Apropo, daca cumva nu stii, un tablou canvas este rezultatul unei imagini imprimate pe panza, intinsa apoi pe un cadru de lemn, care tine loc si de rama. Noi tocmai azi l-am avut gata si l-am pus pe peretele sufrageriei. Sotul meu radea: Parintii nostri isi puneau in rama fotografii de la nunta, mireasa si ginerica, iar noi ne punem pe perete o caricatura! Pai nu asa suntem noi, dragule, doua jumatati de caricatura care si-au gasit tarziu bucata lipsa? Nu suntem frumosi, dar suntem completi. Si relaxati, as adauga, ca de fiecare data cand dam cu ochi de peretele ala, adica de 50 de ori pe zi, ne umfla rasul si ne imbratisam.
Daca ideea noastra de cadou de aniversare te-a inspirat, pe Iancu il gasesti urmand linkul de mai sus sau pe pagina de facebook. Iar sa il recomand mai departe este cel mai mic lucru pe care il pot face ca rasplata pentru o treaba excelent executata si care ne-a facut foarte-foarte fericiti.
Tu poti sa faci din povestea asta cu portrete/caricaturi un cadou de aniversare, ca si noi, sau un moment al nuntii tale, am vazut ca sunt cupluri care isi personalizeaza astfel invitatiile sau marturiile. Iar daca ai cu adevarat noroc sa locuiesti pe aproape de el, il poti chema la evenimentul tau, sa iti deseneze live. Important este, pentru astfel de momente, sa gasesti artistul care ti se potriveste, iar Iancu Avram este cu adevarat un artist care stie sa citeasca oameni.
