Departe de-aici, acolo unde se duc randunelele cand la noi e iarna, era odata un crai care avea unsprezece baieti si o fata pe care o chema Eliza.
Mult imi vei fi citit, mama draga, dar sa stii ca eu numai povestea asta am luat-o cu mine in zbor peste ani si peste lacrimi si peste vise: Lebedele lui Andersen. Si rautatea nu o inteleg nici acum, cum nu o-ntelegeam nici atunci, dar pitulata sub aripa ta credeam ca n-o sa ma atinga niciodata.
Musc din Miezul de lapte si el explodeaza in cerul gurii si ma pocneste cu o navala de emotii care invie culoarea copilariei, miraculos vehicul anamnezic cu trup de pasare alba.
– Duceti-va si voi in lumea larga, le-a spus craiasa cea hapsana; zburati ca nişte pasari fara glas!
Dar n-a fost chiar aşa de rau cum ar fi vrut ea. Printii s-au prefacut în unsprezece lebede frumoase. Au scos un strigat si au iesit in zbor pe ferestrele palatului şi au luat-o peste parc si peste padure.
Ascultam cu incordare, parca mereu pentru prima data si ascultarea mea era o lupta cu timpul si degetele imi crampoteau rochita in timp ce Eliza impletea camasile cu care sa-si scape fratii de vraja. Si mereu speram ca la final le va termina si mi se rupea inima de mila bietului frate mai mic care ramanea de fiecare data cu o aripa de lebada din umar in loc de brat. Ochilor mei le-a fost dat sa vada dureri mult mai mari si mutilari mult mai crunte de atunci ca sa inteleaga si sa accepte ca pana la urma ceea ce trebuie sa pretuim de fapt nu sunt amanuntele, ci sensul aflat dincolo de ele, miezul, viata insasi. Cumva, Lebedele lui Andersen ma pregateau pentru viata in felul acela minunat si neasemeni in care pe-un copil il pregatesc povestile.
Dar azi…azi, oricat as fi de mare fan branza, nu doar gustul, ci si culoarea si forma m-au luat pe nepregatite si am ramas blocata într-un amestec de admiraţie si mirare, faţă de acea potrivire de insusiri care punea stapanire pe uitare şi scotea din mine, aproape cu violenţă, un timp pe care il credeam pierdut; iar eu, un proust imperfect, nu reusesc sa mestec cu destula cumpatare incat sa prelungesc povestea in amintire. Inghit cu un oftat.
