Nu trebuie sa va mai spun ce inseamna marturiile, la nunta, sunt sigura ca le-ati intalnit deja de nenumarate ori, in diferite forme. Ele nu sunt obligatorii, dar pot fi un mod dragut de a face o surpriza invitatilor tai. In cazul nostru, avand un vedere ca vom avea o nunta mititica, in familie, m-am gandit sa pun cate o asemnea marturie in fiecare farfurie, nu una pentru fiecare cuplu, cum se obisnuieste. Nu va fi un obiect clasic, pentru ca, personal, nu am pastrat marturiile la nuntile sau botezurile la care am fost decat atunci cand mi-au placut cu adevarat, mai exact in trei situatii: fotografia nepoatei mele, Antonia, respectiv a nepotului Matei, si borcanelul cu miere de la botezul lui Alexandru, baiatul unei bune prietene.
La nunta noastra, marturiile vor fi lozuri in plic si ambalajul m-am gandit sa il confectionez chiar eu, economisind asadar niste banuti. Acelasi lucru l-am facut si cu cardurile de masa/plicurile pentru bani, asa cum v-am povestit aici, dar pe acelea nu am apucat inca sa le termin, asa ca nu va dau inca detalii despre procesul de fabricatie.
Mai intai necesarul de materiale. Acolo unde am cumparat materiale sau le stiu preturile, vi le redau:
o plansa de plastic ca blat de lucru, ca sa nu tai blatul de bucatarie
rigla
coli A4 de carton colorat ( 0.2 lei bucata)
foarfeca simpla
foarfeca care taie in zigzag (2.5 lei bucata)
lipici (3 lei)
cutter
un pix-creion pentru dat semne, daca este cazul (de cel ami multe ori eu am masurat din ochi)
loz in plic model pentru dimensiuni, restul le cumpar ulterior
coala autocolanta pentru decuparea fasiilor albe (0.5 lei bucata)
instrument pentru perforat cu flori (8 lei)
smiley faces autocolante ( 1 leu folia)
Bun…trecem la treaba. In prima parte am uitat sa fac fotografii cu cartonul propriu zis galben, asa ca am exemplificat ulterior pentru voi cu cel verde, ca sa fie clar modul de lucru.
In primul rand am masurat lozul in plic, ca sa imi fac o idee privind dimensiunile pliculetului pe care il voi fabrica. Am vazut ca dintr-o coala A4 imi ies doua astfel de cartoane. Am taiat coala dupa cum se vede in fotografie, mai intai scotand o fasie de 5-6 cm, si apoi impartind restul in doua. Mi-au iesit doua patrate cu latura de 15 cm. Taieturile le-am facut cu rigla si cutterul. Puteti sa incercati si cu o foarfeca mare, dar nu va iesi taietura la fel de dreapta. Cine are ghilotina din aceea speciala pentru taiat, acasa sau la job, e norocos. Eu nu am avut.
Fiecare patrat obtinut l-am indoit in trei bucati, nu chiar egale. Prima, cea care urma sa ramana in interior avea cam 4 cm, a doua era de vreo 6, ultima de 5. Le puteti insa face si egale daca vreti, eu am vrut sa ma chinui mai putin si le-am facut la ochiometru, dimeniunile pe care vi le-am dat mai sus au fost pentru prima foaie indoita.
Latura ca urma sa ramana in interior am taiat-o cu foarfeca in zigzag si eventualele imperfectiuni le-am corectat cu foarfeca nomala, cu migala. Asta daca nu taiati de la inceput ferm. Daca apasati tare pe foarfeca in zig zag din prima, poate sa iasa si sa nu mai fie nevoie de retus. La mine dupa primele trei patru nu a mai fost nevoie.
De aici o sa trec pe coli galbene, ca am poze chiar de la fabricarea propriu zisa.
In continuare, am lipit pe margine (cu lipici clasic) unul din colturile care raman in interior, astfel incat lozul -pe care o sa il pun- sa stea acolo, sa nu alunece afara.
Apoi am taiat cu foarfeca in zig zag si una din lateralele plicului. Asa mi-a placut mie, voi puteti sa le taiati pe amandoua daca va place sau nici una. Puteti vedea mai jos un plic inainte de decuparea laterala si unul dupa si va puteti da seama si cam cat am taiat. Cred ca vreo 3 cm din latimea plicului tot erau.
Cu perforatorul special am perforat de doua ori, in linie, fiecare dintre cartoane.
Taiasem in prelabil cu cutterul hartia autoadeziva in banzi subtiri cam de un deget latime si vreo 15 cm lungine. Am aplicat banda alba autoadeziva pe interiorul plicului, in zona in care perforasem. Cel mai greu a fost sa dezlipesc hartia autoadeziva de folia ei de protectie, va spun sincer. Acolo migala, frate. Nu e obligatoriu sa folositi banda aceea, eu am pus-o ca florile decupate sa se vada mai bine.
Dupa ce am lipit banda, am corectat imperfectiunile: am taiat din nou lateralele, acolo unde banda alba autoadezivaera mai lunga si chiar si marginea de jos pe alocuri. e mai simplu sa aplici la ochiometru si apoi sa corectezi un milimetru doi de imperfectiuni, decat sa stai sa masori din prima. Parerea mea. Ulterior, am rotunjot si colturile tot cu foarfeca in zig zag.
Pe coala alba autoadeziva imprimasem la job textul si il decupasem in prealabil cu foarfeca in zig zag. Nu mi-a mai ramas decat sa il lipesc si sa adaug autocolantul cu smiley faces, care mi s-au parut mie ca se potrivesc, ca dau o nota haioasa. Cine vrea sa pastreze stilul elegant, renunta la ele.
Cam asta a fost povestea. Nu sunt mare specialista handmade, dar ma declar tare multumita de ce a iesit.
Cheltuielile le puteti evalua dupa preturile pe care le-am pus la necesarul de materiale. Eu am cumparat numai cartonul si perforatorul cu flori ( restul le aveam in casa), am iesit asadar la un pret de 0.36 de bani pentru pliculet (am facut 30 de bucati, deci am impartit pretul perforatorului la numarul total ) la care se va adauga pretul lozului in plic, probabil 2 lei bucata.
That’s all, folks, daca aveti ceva intrebari, va raspund cu placere.
