Ce trist: asta este parfumul pe care copiii nostri nu il stiu…

scrisoareMa uitam intr-una din serile trecute la un film de prin anii ’80, in care erau o scena unde un tanar soldat ii scria iubitei de pe campul de lupta. Urmaream mana lui cum insira litere pe hartie si, fara sa vreau, peste imaginea de pe ecranul televizorului s-a suprapus o clipa o alta, adusa de amintire: o imagine cu mana mea de data asta, mana mea care insira litere pe hartie, in liceu si apoi in facultate, cand scriam prietenelor, plecate, pe perioada verii, fiecare in cate un colt de tara. Mi-am amintit parfumul lipiciului de pe buza plicului, al timbrului care refuza cu incapatanare sa ramana lipit din prima, al cernelii albastre pe hartia de caiet dictando.

Mi-am dat seama, in secunda imediat urmatoare, ca timpurile alea au disparut si nu se vor mai intoarce niciodata si cat de trist imi pare asta: copiii nostri trimit mailuri, nu mai scriu de mana, nu mai expediaza nici macar felicitari cu “Salutari de pe Litoral“, ci SMS-uri cu ” Am ajuns bine, la all-inclusive e cool“. Cand eram copil si ma duceam in vacante prin Sindicat, in statiuni balneo-climaterice, cu parintii, inca din prima zi ma inscriam la biblioteca. Nu era nici o statiune care sa nu aiba biblioteca publica si nici eu nu o ratam. Ce sa fac eu la Caciulata, de exemplu, cu 25-30 de ani in urma? Citeam pe malul Oltului si cartile aveau un parfum aparte, al zecilor de maini care le rasfoisera, care intorsesera paginile alea ingalbenite si pline de comori. Copiii de azi nu mai stiu din astea. Eu citeam cu lanterna sub patura Jules Verne si dormeam cu  Winnetou sub perna. Ei vaneaza pokemoni si manevreaza tabletele mai eficient decat am sa o fac eu vreodata.

Si nu sunt doar copiii, ca nu a lor e vina, ci al tehnologiei care ne-a invadat si noi am lasat-o! In metrou, trei sferturi din oameni butoneaza telefonul, de obicei pe Facebook, iar dintre putinii care citesc, jumatate o fac de pe Kindle.

Cartile vor ajunge un fel de moda vintage (daca nu cumva au si ajuns deja si eu nu realizez), iar parfumul literelor, al cuvantului scris efectiv sau tiparit – unul ca de gutui din camara bunicii. Iar bunica in cauza o sa fiu eu, sau tu, care citesti acum si care ai sa ajungi mai curand decat ai fi crezut sa iti incepi jumatate din fraze cu “ehehe, pe vremea mea...”

Literele scrise sau tiparite au un parfum al lor, jumatate real, jumatate metofora. Il simtim in nari si in suflet in egala masura.

O curiozitate: poate ca nu stiati, nici eu pana acum cateva minute, dar uite ce minune este google: mi-a spus ca exista si un parfum al literelor proaspat tiparite, creat de Wallpaper* magazine, editorul Gerhard Steidl, designerul de parfumuri Geza Schoen si fashion-designerul Karl Lagerfeld. El se adreseaza, cum altfel, iubitorilor de carti.

parfumul literelor

parfumul literelor

Daca parfumul literelor va trezeste nostalgii si voua, va invit sa cititi si alte istorii inscrise in tabelul unei doamne exceptionale, Mirela Pete, gazda a povestilor parfumate care fix azi implinesc 6 ani.

15 COMENTARII

  1. Bună dimineața, Dana! Sunt sigură că azi noapte am lăsat un comentariu la tine. Te rog mult să-l cauți, să nu fi ajuns la spam. Mulțumesc frumos, ai scris senzațional, îmi place mult stilul tău și ador să te citesc! O zi superbă! 🙂

  2. Bine te regăsesc, pe tine și scrisul tău cursiv, ușor și frumos de citit, de care mi-a fost dor! Ai atât de multă dreptate, Dana! Copii nu mai citesc aproape deloc. Unii citesc, totuși, destul de mult, dar preferă Kindle eBook Reader , citesc de pe tabletă, evită cartea tipărită. Mare păcat, deoarece cartea tipărită, răsfoită, simțită, găsită pe noptieră, reluată la o anumită pagină dragă, mirosind a vechi sau a nou, că doar și eu abia aștept să mă întâlnesc cu parfumul domnului KL, Papper Passion și să-l adulmec, e sfântă și e singura acrte adevărată. Unii nu-I vor simți pe deplin mireasma, pantru că nu s-au întâlnit cu cărțile. Să știi că sunt și dascăli care intră la clasă cu laptopul, conversează cu elevii și apoi le dau, ca temă, să caute cutare subiecte de Bac pe internet. Păi, ce să mai spun eu?! Că ăsta-i viitorul și asemeni ție, mă gândesc că o carte va devein o rara avis, dar încă mai sper că vom fi cititori de ambele părți. Că și eu o mai iau pe Ebook, mai citesc pe tabletă, pe bloguri, ha ha! Dar cartea tipărită rămâne sfântă, dragă și pe primul loc!
    ”Literele scrise sau tiparite au un parfum al lor, jumatate real, jumatate metofora. Il simtim in nari si in suflet in egala masura.” Superb, Dana, se reține! O zi la fel de frumoasă îți doresc!

  3. cu adevarat, acele vremuri cand cu o carte in mana, cu o pagina intoarsa, plecai in fascinante calatorii, traiai intens destine care nu-ti apartineau dar cu acre ajungeai sa te indentifici in cele cateva sute de pagini citite…
    pentru noi, frumoase vremuri…
    si azi, cartea incearca sa nu se dea batuta si eu vreau sa cred ca aceasta batalie va fi mereu castigata de acele litere mereu frumos insiruite pe hartie…
    cat despre parfum, nu il cunosc dar acum ca am aflat despre el, trebuie sa aflu si despre mirosul lui 🙂
    ai scris cu mult suflet si drag de ceea ce inseamna cartea 🙂

  4. Cred că voi cumpăra și eu un parfum cu roma de carte. Poate, simțindu-i aroma, nepoții mei vor vrea să știe de unde vine acest parfum minunat și îmi vor cere cărți adevărate. Mulțumesc pentru lectură, Dănuța! Te -am citit cu drag!

  5. Eu ma încapatanez înca sa-mi iau un reader! Nimic nu poate egala bucuria de a citi o carte, daca nu-I simti textura sau parfumul! Ai rascolit amintiri cu ceea ce ai scris pentru ca chiar mi-ai amintit dr bibliotecile pe care le frecventam cu mare drag ! A fost o lectura minunata postarea ta! Multumesc! 🙂

  6. Ah, falnicele scrisori…
    Eu sunt un copil de 23 de ani care mai scrie scrisori și umple paginile de început ale cărților cu rânduri! Se pune că salvez un pic din magia scrisorilor?
    Să aveți o zi edenică!

  7. Pe aripi de gand nostalgic m-au purtat randurile tale. 🙂
    De scris “vederi” si “felicitari” nu am incetat vreodata, dar nu mai scriu asa multe cum scriam… in tinerete. 🙂 Da la atata “tastat”, cand a trebuit sa scriu “manual” un referat aveam senzatia ca imi sunt incheieturile anchilozate si scrisul era… pfuuu! 🙂 De atunci exersez zilnic “scrisul de mana”. 🙂
    Prefer cartile tiparite – sunt si voi ramane o demodata cat timp imi va permite tehnologia. Ador parfumul bibliotecilor publice si animatia de acolo. Ca veni vorba! 🙂 Biblioteca judeteana din BV e destul de aglomerata. Si tare ma bucur sa-i vad pe copii cum isi cauta cartile printre rafturi sau in baza de date electronica. 🙂
    Iti doresc sa ai un weekend minunat!

  8. Am o prietena pe care o cunosc doar virtual care-mi trimite scrisori. Are un scris frumos, curat, fin, delicat, pare a fi scris cu stiloul desi nu sunt convinsa de asta. Literele ei miros a prietenie si drag și cred ca asta e esenta. Cata vreme am crescut scriind și citind din carti cu miros de cerneala, greu vom accepta ca scrisul de mana devine un lucru pitit pe etajera sufletului. Am citit înainte sa scriu și eu ceva in povestea parfumata, și fiecare mi-ati dat drumul altor senzatii, incat daca as aduna comentariile, cred ca s-ar intregi un articol în care parfumul literelor ar avea o nota comună…nostalgie de cerneala.

    Te-am citit dintr-o suflare. Sper sa ma lase febra si bronsita sa va pot urma in tabel. Pupici, Dănuta!

  9. sunt multe lucruri de care noi am avut parte si copiii nostri nu vor mai avea niciodata, Zilele trecute ma uitam la o stire cu niste copii carora li se dadusera cate un walkman si o caseta si nu stiau cum sa introduca acea caseta in aparat. Nu e exclus ca, peste 50 de ani, nepotii nostri sa nu stie ce e in pix.

  10. de Dragobete, la radio Digi24 , au fost difuzate ccateva fragmente de scrisori ale celor plecati pe front catre iubitele lor. inteleg ca e o colectie undeva cu ele. mi au dat lacrimile instant si mi s a pus un nod in gat. ceva atat de emotionant cat poate cuprinde un petec de hartie nu va putea fi cuprins in nici un email.
    da, probabil ca litera ca forma scrisa va disparea in forma in care o cunoastem noi azi. probabil se cheama evolutie. dar cand ne gandim, pana a urma litera a aparut ca un semn scrijelit pe un perete, piele, sau ceva palpabil… cine stie, poate nu va pieri de tot. dar de transmis va transmite la fel de mult. pana la comunicarea prin ganduri mai e cale lunga 🙂

  11. E destul de trist dar poate ca acesta e mersul lucrurilor. Noi scriem carti pe hartie, candva ele erau pe papirus apoi pe piei. Copiii de azi sunt prea putin interesati si de cele in format pe hartie. Si, de fapt, destul de putin interesati de carti si citit. Si mie imi e greu sa accept ca atata frumusete ar putea disparea, ca acela ce detine carti ar putea deveni un “ciudat” dar nu stiu daca putem face ceva. Aceleasi ganduri le am si eu si ma doare ca o intreaga lume poate disparea. Dar ce va fi sa se intample, se va intampla. 🙂
    Mi-a placut mult scrierea. Si ma bucur ca, macar ocazional, ne mai intalnim. 🙂

  12. Noi inca trimitem vederi. Si luam carti cu noi in vacanta! (desi ultima vacanta a fost cu prieteni, nu avu fata timp de citit, s-a jucat cu alti copii). Dar avem catrti in casa…cacalau….

  13. Draga Dana, scrisul e într-adevăr tot mai subestimat, dar, rolul important pe care îl are este de necontestat. Noi, adulții, știm acest lucru, însă copiii atomici din ziua de astăzi văd doar partea pozitivă a tehnologiei, minimalizând alte aspecte. Literele, implicit scrisul au darul de a scoate din contingent, de a ne cunoaște mai bine, ne poartă pe cărări tivite cu cerneală și nostalgie. Și eu am scris scrisori! Tone! Am avut mulți prieteni prin corespondență, iar prima dragoste tot printre litere am descoperit-o! Tind să cred că sensibilitatea, umanul transmis prin scris nu se vor demoda! Cel puțin, sper! 🙂

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here