The Gamer

Proiectul era ambitios si miza mare. Daca s-ar fi dovedit adevarata teoria potrivit careia jocurile pe calculator ar fi capabile sa formeze deprinderi intr-un timp record si sa determine un individ obisnuit sa isi puna la lucru peste 80% din capacitatea creierului folosind pentru gaming placa video potrivita, atunci intreaga omenire ar fi pasit pe o noua treapta a progresului. Toata industria IT si a jocurilor pe calculator ar fi prosperat, Stagiul de Pregatire Virtuala ar fi devenit o componenta fundamentala a educatiei, iar fondurile de cercetare alocate Agentiei ar fi rivalizat cu cele ale NASA. Pentru ca de aici si pana la introducerea unor asa-zisi virusi in sisteme, cu rolul de a influenta la cerere, comportamentul individului, mai era numai un pas si acela facil.

Odata teoria dovedita, era clar: rezultatele puteau deveni periculoase, de aceea in proiect fusesera atrasi numai indivizi cu IQ superior, dar anonimi, fara notorietate, carora li se putea inchide cu usurinta gura daca ulterior le-ar fi venit ideea proasta de a povesti ceva mai departe. Ayna era una dintre acestia.
mediadot

Ca fatada intregului proiect, se alesese un magazin on line de prestigiu, unul dintre acelea certificate de ARMO (Asociatia Magazinelor Online din Romania) si specializat pe comercializarea produselor, componentelor si aceesoriilor IT. Principalul avantaj al celor de la MediaDOT (pe numele lor) era faptul ca dezvoltasera, pe langa partea de vanzare si un forum, reinventand conceptul de acompaniere a clientului inca dinainte de momentul deciziei de cumparare (partea de ma interesez in legatura cu…) si pana dincolo de durata de viata a produsului cumparat, reusind sa adune in jurul lor o adevarata comunitate de tineri pasionati de computere in general si gaming in special
In spatele scenei insa, activitatea magazinului si vanzarile spectaculoase de componente IT erau dublate de munca echipei de la Agentie, inchisi in spatele unui birou cu sigla MEDIADOT

Practic, potentialii cobai erau depistati de cele mai multe ori pe acel forum gaming adiacent magazinului, printre vechii si fidelii clienti, care dadeau sfaturi avizate altor utilizatori, cunosteau in amanunt lumea gamingului si erau pasionati de ea. Pentru cei de genul acesta jocuri precum GTA 3, Dota 2, Far Cry, Warcraft sau Assassins Creed ( ca sa enumar numai cateva) nu mai aveau nici un fel de secrete, pe unele chiar le jucau, exact in scopul in care au fost gandite, ca sport electronic, in timp ce mii de spectatori plateau bilete pentru a-i vedea evoluand, cucerind teritorii si zdrobind inamici virtuali.

Dupa ce erau depistati, magazinul scotea o promotie la placi video, genul acela de oferta irezistibila, pentru a-i tenta sa cumpere, iar atunci cand cumparau, li se livra un produs modificat, prin intermediul caruia se operau teste sofisticate. Cum se facea modificarea placii video ? In mod normal, acesta era considerata competenta de catre utilizatori cand rula orice joc la peste 30 FPS ( imagini pe secunda). Pretentiosii cereau un minim de 60 FPS, uitand ca ochiul uman vede imaginea ca fiind fluida deja de la 24 FPS. Un mic cercetator pe care agentia il cooptase in echipa in ultimul an, venise cu o descoperire cel putin incitanta. El sustinea ca, daca oferi ochiului uman nu 30 sau 60, ci 2000 FPS, retina nu va face diferenta, imaginea perceputa va fi una clara, evident, dar in plus, la nivelul celulei nervoase au loc niste modificari esentiale. Modificari care urmau sa adevereasca teoria Agentiei potrivit carora jocurile pe calculator ar fi capabile sa formeze deprinderi intr-un timp record. Quot erat demonstrandum ! Totusi, munca de urmarire era anevoioasa si mare consumatoare de timp, asa ca s-a hotarat proiectarea unei aplicatii simple, care sa reactioneze printr-o alarma in momentul in care un potential client al MediaDOT asambla, folosind placa video potrivita, sistemul cel mai performant in materie de gaming. Ayna concepuse aplicatia. Avea o interfata prietenoasa, incepea cu un ecran simplu, tentant, in care utilizatorul era intrebat despre jocul favorit si apoi era indemnat sa isi configureze calculatorul dorit exact dupa preferintele legate de gaming.

Daca un incepator care nu intrase in viata lui pe vreun forum gaming incerca sa cupleze un procesor ultra performant cu o placa video matusalemica, cu memoria RAM de 64 de biti, sau o placa video performata cu un procesor mediu si cu o petarda de sursa, fireste, nu se intampla nimic. Jocurile 3 D nu aveau nici o sansa, imaginea se succeda ca la aparatul de pus diafilme de pe vremea bunicii sau mergea multumitor pana cand o scanteie il transforma in artificiile unui revelion anticipat.

Initial, Ayna proiectase sistemul sa emita alarme la folosirea unei placi video vNvidia GTX800, care inca nu aparuse oficial pe piata pentru publicul larg si care torcea in unitatea corespunzatoare ca o pisica cu burta plina, dar El Comandante o certase:

– Nu trebuie ca placa video sa il coste o avere pe utilizator, este necesar numai sa fie gasita exact combinatia optima. Iar asta, numai un gamer adevarat poate sa o faca. Aminteste-ti ca nu avem 6 luni la dispozitie. Daca nu ofer celor de mai sus, care ne finanteaza, rezultate rapide, proiectul pica si jobul tau aterizeaza fara parasuta intr-un birou plin de hartoage, sa rontai la ele pana ti-oi toci dintii. Si acum mars la treaba!

Impulsionata de elegantul indemn, Ayna alesese introducerea in aplicatie a unei placi nVidia GTX780, construita pe baza nucleului GK110, cu 2304 procesoare shader, frecventa de lucru a nucleului la 863MHz si ale memoriei la 1500MHz, iar in boost la 900MHz ; cantitatea de memorie GDDR era de 3072MB si interfata pa 384 biti si toata lumea fusese multumita. NVidia GTX780 parea castigatoarea in materie de gaming. Cumparatorii reactionasera foarte bine, in jurul ei se iscasera discutii virtulae intense pe forum, acum nu mai ramanea decat sa aleaga unul dintre ei configuratia potrivita.

Iar intr-o buna zi se intampla: toate rotitele aplicatiei se potrivira si alarma fu data in Agentie. Cineva din comunitatea MediaDot gasise combinatia ideala. La capatul unor comenzi simple de taste, se afla norocosul. Folosea un nick-name cunoscut de mult in lumea gamingului: Maro.
***

-Am fost acoloooooooo! Va spun ca am fost! Ultimata e cheia! ( n.a. ultimata- in jargon de Dota, o abilitate foarte puternica)

Barbatul urla. Statea, pur si simplu, in mijlocul strzii si urla. Cu ochii injectati, venele de la tample dilatate, hainele in dezordine, parea parasutat dintr-o alta lume. Oamenii il ocoleau, ferindu-se sa il priveasca. Cativa il injurau printre dinti:

-Gameri nenorociti…va cumparati tot felul de versiuni piratate de la toti excrocii sperand sa obtineti puterea suprema si cand va loviti de efecte adverse urlati ca nebunii si deranjati oamenii de bun simt.

Linistea diminetii se spargea in cioburi la intervale regulate, punctand strigatul acela din rarunchi, pana cand o salvare opri chiar langa el si indivizi in halate lungi il ridicara si-l bagara in cusca alba.

– Ma duceti la nivelul urmator acum? inspuma Maro cuvintele catre dansii, cu speranta.

– Sigur ca da, stai linistit, ii raspunse femeia cu ochi de metal albastru care parea conducatoarea grupului. Masina demara in tromba.

Urletul barbatului o insoti pe Ayna pana acasa. Ii patrunsese parca pe sira spinarii un fior electric, care-i ingheta miscarile si i le facea dureroase. Cand deschise usa apartamentului, constata ca mainile ii tremurau. Sotul ei o astepta in capatul holului:

– Ce e cu tine? Esti alba ca hartia…

– L-am intalnit pe Maro in strada. A scapat iar. L-au gasit repede de data asta. Urla, ca de obicei, asezat in mijlocul drumului.

Barbatul se uita adanc in ochii ei si citi o mila nesfarsita, regret…si inca ceva. Lua un pahar, il umplu pe jumatate cu alcool auriu si i-l intinse, urmarind-o cum bea cu inghitituri mici.

– Inca mai crezi ca e vina ta? o intreba
– Nu numai vina mea…dar da, am si eu o parte importanta..si acum trebuie sa traiesc cu asta. Multumesc, spuse aratand spre bautura, acum e un pic mai bine.
– Offf…ce nu intelegi tu, draga mea, e rolul tau infim, de simplu, minuscul pion in Agentie. Cu tine sau fara, tot s-ar fi intamplat.

Iti dai seama ca omul asta a trait doua luni numai cu energizante si adrenalina din jocuri, pana cand organismul sau a declarat game over? Si nu doar organismul, ci mintea insasi a cedat, mintea i s-a blocat in lumea virtuala si de atunci pana astazi are impresia ca se afla in faza de tranzit, intre doua niveluri ale celui mai tare joc? Maro asta, atat de inteligent, acum este aproape un animal,. un cobai pe care Agentia testeaza diversele efecte ale jocului asupra creierului si abilitatilor umane. Tu te-ai gandit ca nu va mai rade vreodata cu toata inima? Ca nu va mai iubi niciodata? – Dar tu te-ai gandit ca poate asa, in lumea lui virtuala sau reala, cum va fi fiind, este fericit? Si ca civilizatia, asa cum o stim noi, a facut un pas imens inainte prin intermediul lui? Datorita lui Maro acum jocurile nu ne mai conduc viata, ci ne-o usureaza. Nu astfel de jocuri ti-ai dorit, de cand te stii? Folosim enorm in viata de zi cu zi experienta dobandita in virtual. Carnetul de soferi nu ti l-ai luat fluierand dupa ce ai terminat un Power Driving? Ai uitat de spiritul de orientare si de observatie ascutit dobandit, rapiditatea cu care te misti, rationamentele pe care le faci cu viteza luminii acum si nu le faceai acum ceva vreme? Si nu e numai de tine vorba aici. Cei din Armata se slefuiesc rezolvand nivel dupa nivel jocuri de strategie moderne, afacerile micilor intreprinzatori infloresc dupa un stagiu de gaming, primarii oraselor sunt mai buni organizatori, pana si fiica-ta a invatat alfabetul de la doi ani cu ajutorul gamingului si tu esti cea care isi doreste sa o vada rezolvand jocuri care nu au fost teoretic facute pentru varsta ei si surazi triumfatoare cand o auzi visand la Lara Croft inainte de a merge la scoala. Si nu tot tu esti cea care viseaza sa o vada facand gaming in scop de cercetare, finantata de o mare companie IT? Asculta, Ayna, viata s-a schimbat, nu mai e la fel ca acum 10 ani.

– Nici pentru Maro si altii ca el viata nu mai e la fel ca acum 10 ani, observa ea.

– Totul are un pret. Progresul celor multi a fost posibil cu sacrificiul catorva. Si stii ce cred? Ca daca Maro ar fi stiut ce urmeaza sa se intample, s-ar fi oferit cobai de buna voie.

– Poate, dar macar ar fi putut alege….
***

In incaperea semi intunecata, Maro privea cu incordare ecranul, asteptand. O jumatate de zambet chinuit i se desena pe fata cand monitorul imens se lumina treptat….

SuperBlog 2013

19 COMENTARII

  1. Ultimata! Multe glume se mai fac in casa noastra pe seama acestui strigat, ce rasuna intr-o zi din plamanii baiatului meu si al prietenilor sai! :))))
    Stii ca pe multi i-am auzind spunand ca si-au luat permisul e conducere dupa ce au jucat nu stiu ce minuni de jocuri?
    Vad ca pe voi aceasta proba v-a impins spre SF-uri.

    • Am rasuflat usurata citind. Credeam ca nu se intelege ce-i cu ultimata.
      Cat despre permis, e valabil si la mine,. Si eu mi-am luat permisul dupa ce am jjucat jocul acela cu politistul bun si o hartie verde de provenienta straina.

  2. Faină povestea. Chiar dacă pe la nucleului GK110 și procesoarele shader m-ai cam pierdut. 🙂 Dacă nu am fi povestit despre proba asta aș fi putut jura că ești o împătimită a jocurilor. 🙂

  3. 🙁 Eu nu ma pricep deloc la jocuri… si, bineinteles, nici la terminologia specifica.
    Am citit aproape tot dar m-am cam pierdut… E S.F. curat. 🙂
    Multa bafta in continuare, Dana!

    • Hihihi, e de bine. Pentru ca sunt o gramada de oamani care pricep lucrurile astea si am vrut ca articolul sa fie si pentru ei.

    • Stiu sa citesc asa cum stii si tu. ATat. Restul e…poveste. Dar iti multumesc, venind de la un barbat, daca asta e impresia articolului, e de bine.

    • Ma crezi sau nu…nici nu nu credeam ca il pot scrie…pana cand nu la-m scris. Ti-am spus ca mie imi prieste stilul asta de la SB cu teme impuse pe care sa brodez.

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here