Mi-am dorit sa apartin cuiva din cap si pana in varful unghiilor. Am visat ca fiecare nerv din carnea mea sa-i cante lui serenade sub balconul mangaierilor infiorate.Nu dragostea m-a incurcat, in viata, ci sexul. Am intalnit si ocolit discret destui oameni care meritau, ca la scoala, nota de trecere, ca reuseau sa compenseze pe alte parti, dar eu voiam musai olimpici. Am intalnit, dimpotriva, prea multi cu care m-am potrivit atat de bine in pat incat am confundat tropaiala rituala cu poezia si invers, n-am mai stiut care e una si care e alta si le-am cerut mai mult decat fusesera dispusi sa dea in the first place. Si dragostea si sexul pornesc tot din cap, daca aveti alta parere va contrazic cu placere.
Am cautat un barbat care sa mi se potriveasca inclusiv la pat si procesul nu a fost tocmai simplu. Stiti cum devine treaba? Ca in cazul unui interviu de angajare. Nu e un capat de tara sa vezi CV-urile si sa discuti cu 100 de candidati, dificil este, dupa ce ai ales unul, sa le explici celorlalti 99 unde/daca/ca nu au gresit intr-un mod pe care sa il fi putut controla, in asa fel incat sa nu se simta jigniti.
Am cunoscut femei care, in zbantuiala rituala, lasau pe spate urme lungi de unghii false, de nu stiau partenerii in cauza (si nici nu aveau sa afle vreodata) careia ii placuse si careia ii erau numai degetele pregatite sa ofere fara ezitare, de dragul unui orgoliu bine lustruit sau al unui card nou nout si bine aprovizionat, iluzia a cat de buni, de grandiosi, de zei ai sexului fusesera.
Am fost insa si raman adepta adevarului gol golut, mai repede mimez ca m-am saturat la masa, desi imi crapa inca ochii de foame, decat orgasmul. Acuma, na, condamnati-ma!