Ai sa iei barbat betiv, maica, vai de capul tau o sa fie, imi spunea pe vremuri cu jale bunica-mea, in intelepciunea ei de moldoveanca, vazandu-ma cum, in timp ce prestam orice actiune casnica aflata in cea mai mica legatura cu apa, gen spalat rufe, vase sau pe jos, ma udam cu spirit de raspundere in toata partea din fata (de la gat si pana la burta adica, zic, ca sa nu se inteleaga cine stie ce alta minune).
Si nu, nu concuram pentru nici un fel de concurs de wet t-shirt, pur si simplu asa eram eu si asa stiam eu sa fac lucrurile, mazgalindu-ma cu ingrediente din talpi si pana in dinti, udandu-ma, intepandu-ma, dupa activitate, se intelege. Hainele mele de casa nu le-ar fi luat nici un copil al strazii infrigurat, daca le-ar fi gasit la colt de strada in plin decembrie, in asa hal aratau. Maica-mea se ruga in secret sa ma fac suficient de atragatoare cat barbatului meu sa sara sa ma despoaie in fiece secunda, ca imbracata nu aveam cum sa ii metin interesul ridicat nici cat ar fi durat luna de miere. Ceasul de la mana imi era asa des stricat, incat mai repede ghiceam cat e ora calculand dupa pozitia soarelui, decat sa ma uit la el cum ofteaza tacut de sub ecranul aburit.
O vreme nu mi-a pasat de cum aratam, ocupata fiind sa ma pazesc de betivul din previziunile bunica-mii, asa ca nu ajungeam cu nici unul pana la partea cu bucataria, ii aratam restul casei, respectiv sufrageria la preludiu si nu mai ajungeam la dormitor, ca defila spre holul de intrare imediat ce golea mai mult de jumatate din pahar. A mers treaba asta cat a mers, cel putin cat eram juna si ferice, dar pe urma, cand am dat sa imbatranesc si kilogramele au inceput sa mai acopere din gazela de odinioara, m-am gandit ca un barbat care iubeste paharul o data ca nu poate fi un om rau (are capacitatea de-a iubi, nu? poftim rationament) si, al doilea, nu e cel mai rau lucru care mi se poate intampla, data fiind intelepciunea din cartier care spunea ca nu exista femeie urata ci numai barbati care nu au baut destul. Bunica isi depana deja povestile intr-o lume in care nu mai erau pahare si sticle…e drept ca nici intristare si suspin.
Desteptaciunea mi-a venit mult dupa 30 de ani, cand nu mai avem pentru cine sa fac pe ghidul in apartamentele mele, ca dadusera bir cu fugitii toti cei cat de cat eligibili, betivi sau nu. Iar cand am reusit sa dau totusi de unul pentru care sa merite sa ma apuc vitejeste si de spalat si de gatit, n-am trecut la ia-ti mireasa ziua buna decat dupa ce mi-am dezvoltat arsenal in toata regula: robinete cu furtun, care directioneaza jetul de apa drept la tinta, sort de bucatarie (v-ati fi imaginat ca e atat de simplu?), unul dintre cele mai bune ceasuri rezistente la apa plus o caruta de rabdare si inca una de atentie.
