Cum v-am mai spus, eu in relatia mea amoroasa am intrat cu bune si rele. Pe alea bune le-am fluturat la vedere, precum steagul tricolor cand mergeam pionier la defilare, pe cele rele le-am ascuns la spate, ca pe carnetul de note din aceeasi perioada.
Despre alea bune nu va mai spun, ca am inteles ca nu se mai poarta nici doamnele, nici gospodinele, iar bune la pat pot fi toate pitipoancele, ca dupa un numar de experiente te misti din inertie, asa ca n-am nimic nou de prezentat.
Pe cele rele le-am pitit, cum va spuneam, dupa colt si le-am tot inghiontit sa stea acolo, dar astea nu si nu, vor in fata, ca stiu ele ca acolo e distractia. Piesa de referinta a fost cea cu fobia de gandaci. Fobie cu acte in regula. Stiu exact ce a declansat-o – a fost o intamplare aiurea din copilarie, genul ala prin care se da in vant psihologia sa explice de ce refuzi acum sa porti brose cu libelule si ideea de fluturi in stomac te duce cu gandul la emetiral, in loc de dragoste – dar asta nu-i micsoreaza cu nimic efectele. In filmul mintii mele gandacii sunt toti ceva sinonim cu “Pasarile” lui Hitchcock, numai ca nu sunt pasari, ci insecte si regizorul nu e Hitchcock, ci Emil Kusturica, nu degeaba strabunicul a fost sarb sadea.
Revelatia a avut-o Mr SF intr-o seara, destul de la inceputuri, dar stiti, o seara din aceea speciala, pentru care ma pregatisem intens, mai lipsea sa imi fac, precum Cleopatra, baie-n lapte, dar in rest totul era cum trebuie: spalat, parfumat si neted ca-n palma. Am pornit-o noi, ca mosnegii: un pahar de vin, un piscot, un compliment, ras de capra, apoi molfaiala, alt pahar de vin, molfaiala dubla, bautura isi executa treaba ca la carte, pe mine ma facea frumoasa, pe el spiritual, in consecinta pornim dezbracatul, cu degete tremuratoare, in ciuda elanului bahic. Pe la partea introductiva a actiunii propriu zise, eu imi amintesc ceva despre birth control si tusti in baie, in timp ce el se intinde gratios pe canapea. De unde il ridica in urmatoarea secunda urletul meu de elefant injunghiat, urlet pe care peretii baii l-au preluat si multiplicat, incat sigur si-au zis vecinii care-l vazusera intrand in bloc ca e clar: el vrea si eu nu. M-a gasit urcata pe cada si racnind terifiata, cu o voce care nu era a mea si de care nu ii spusesem ca o detin, cum trecusem sub tacere si ca ar fi fost cazul (la el) si de o testare psihologica serioasa inainte de a se inhama sa isi petreaca restul vietii cu nebuna, nu de alta, dar riscam sa-l pierd de musteriu in vecii vecilor amin. Intr-un colt, evident cel opus cazii care-mi suporta greutatea de bale(ri)na despuiata, se inghesuise perfid un gandac din ala de bucatarie, maroniu-rosiatic, amenintator, cu o multime de picioare si niste antene absolut dezgustatoare.
Restul e istorie. Dupa ce inamicul public a fost anihilat vitejeste de MR SF, in indemnurile mele suierate printre dintii inclestati de frica: Omoara-l bine! (oare il putea omori si rau?), dupa ce am perorat minute intregi, sa-mi vars tot amarul sperieturii ca de ce, daca se cheama gandac de bucatarie, nu sta acolo si vine, in schimb in baie, nemernicul, ca in bucatarie eu n-as fi intrat sub nici o forma, ca nu mananc niciodata inainte de sex, numai dupa, m-am refugiat tremurand in bratele viteazului meu aparator, suspinand si icnind ca Smarandita popii dupa ce coborase de pe Calul Balan, de sarea camesa…ba pardon, nu sarea nimic, ca eram inca goala pusca. Si am adormit.
Iubitul meu insa, dupa ce asteptase ca un domn prima noapte de dragoste trei saptamani, ca asa credea el ca se face cu fetele serioase, nu mai era dispus nici sa mai astepte, nici sa mai riste ratarea uneia. Asa ca, intelegand ca e momentul acela, momentul in care trebuie sa dovedeasca, o data pentru totdeauna, ca e barbat, a preluat controlul si a chemat ceva care se numeste firma dezinsectie si aia ne-au scapat definitv de orice urma de gandaci de bucatarie. Motiv pentru care i-am inmanat de a doua zi cheile de la casa…si de la inima mea.
