Pe drumuri de suflet: Barcelona

BarcelonaCand am anuntat acasa ca ma trimit de la servici sa scriu un articol despre Barcelona, tatal personal din dotare a articulat catre mine a mirare: “Dar ce stii tu despre o echipa de fotbal?

In fapt, firma la care lucrez a incheiat un parteneriat cu Agentia de turism Paralela 45 pentru promovarea a doua oferte populare pe Spania, adica Charter Costa Brava din Bucuresti din Bucuresti si Charter Barcelona din Cluj si nu dorea sa promoveze pachetele de vacanta fara a trimite mai intai pe cineva din interior sa inspecteze in detaliu conditiile de cazare si transport. Era o munca de documentare asadar, dupa care urma sa redactez diferite materiale de promovare. Aveam si un tovaras de calatorie, un tip nou angajat, jurist de meserie, dar cu veleitati de fotograf, util in general pentru transpunerea in imagini a impresiilor mele despre al doilea oras al Spaniei si in particular pentru ca era de cateva luni iubitul meu.

Am coborat din avion in Barcelona, cu un carnet in mana in care pusesem schitasem puncte de reper standard : transport,cazare, obiective turistice si cu o figura plina de seriozitate

– Lasa-l, mi-a spus el, luandu-mi din mana carnetelul . Oferta corespunde exact descrierii, crede-ma, am calatorit cu Paralela 45 in calitate de simplu turist de mai multe ori. Nu pe ei trebuie sa ii verifici, astia sunt doctori in materie de turism, au peste douaj’ de ani ( 20 – n.a.) pe piata si se tin bine si in perioada de criza, ca sunt specializati pe circuite culturalesi au numai parteneriate de pe vremea lui Matusalem. Tu este cea care trebuie sa te pregatesti, de aia te-a trimis sefu in excursie la Barcelona. Cand o sa te intrebe clientii despre asta, daca te apuci sa le reciti de pe Internet nu se uita nimeni in gura ta si pe drept cuvant. Barcelona nu se priveste, ci se respira.

Si am respirat doua zile aerul catalan prin toti porii.

Am urcat de mana pe strazi, inguste, intime, dar dotate, paradoxal, cu scari rulante, apoi am coborat catre intersectiile largi din centru. Am chicotit vazand originale casute de turta dulce de la intrarea in parcul Guell si ne-am sarutat sub boltele de piatra din interioarul parcului ce pare rupt de lume.

Sub arcadele Sagradei Familia ne-am logodit in vis, jurandu-ne ca dragostea pe care ne-o purtam unul altuia sa dureze cel putin cat constructia celebrei catedrale (inceputa acum mai bine de 130 de ani si inca neterminata). Am colindat prin piete colorate unde am cumparat pasari si le-am dat drumul spre cer, am admirat varietatea de specii din celebrul Acvarium.

Nu m-au atras nici vitrinele elegante construite de branduri de renume, desi Barcelona este plina de ele, nici reducerile de la firme la fel de celebre din vecinatatea orasului, considerate fara doar si poate de majoritatea ca pretioase “tips”-uri turistice. Am incuiat mai curand in memorie cladirile vesele, nepereche, privite alaturi de un alt Gaudi, arhitectul sufletului meu.

Am gustat curioasa tapas, (traditionala specialitate formata in mare parte din aperitive), ne-am imbatat de dragoste si de Sangria , iar cand am plecat, luam cu noi nu suveniruri, ci intreaga Barcelona in suflet… si am incercat aici sa o pun pe hartie pentru voi.

Spring SuperBlog 2013

2 COMENTARII

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord