Nu stiu daca pentru mine sau pentru voi scriu articolul asta. Bilanturile ma motiveaza si felul in care reusesc sa imi implinesc planurile imi da avant pentru mers inainte. Am facut unul si un plan de atac acum cateva saptamani, convinsa ca poti cuceri lumea cu o buna organizare.
Vreau ca de acum, pe parcursul anului, sa fac un asemnea bilant dupa fiecare luna si, de fiecare data cand trag linie, sa ies pe plus, sa realizez ca am bifat chestii importante de pe lista. Momentan…
Am reusit
- Sa rezolv cu restarantul pentru micuta mea nunta (dat fiind ca nu am chemat decat cateva rude foarte apropiate, vom fi vreo 25, cu noi cu tot, ceea ce este exact asa cum mi-am dorit. Sper sa nu se supere lumea, dar sunt prea batrana sa fac mare tamtam, vreau ceva extrem de discret. Daca era numai si numai dupa mine, mergeam la primarie si biserica noi cu nasii si apoi beam pana dimineata bere si mancam pizza. Oricum sunt multumita, nunta asta chiar ma simt mireasa, chiar o simt ca pe o sarbatoare a vietii, o victorie.
- Resturantul va fi, asa cum am spus mai demult, dupa un botez, Trattoria Verdi, situata in Parcul Tineretului, Bucuresti, chiar vis-a vis de Sala Polivalenta. Au o sala micuta, numai buna pentru ocazia data, iar patronul, Mihai, s-a purtat senzational cu noi, a fost un partener pe cinste la discutiile legate de eveniment. Ne-a facut o oferta (mega-avatajoasa – avand in vedere ca aflasem de la o prietena si preturile restarantelor de cartier), ne-a prezentat variante si…s-a bucurat sincer pentru noi.
- Am rezolvat si cu biserica, este una simpla, fara nume celebru, dar minunata, ascunsa intre case, ceremonia va avea cor (asa cum mi-am dorit eu). De fapt, ca sa fiu cinstita, numele ei suna un pic ciudat, dar destul de in tema pentru cum va fi viata mea pana la nunta: parohia Flămanda.
- Am bifat si fotograful (multumita sefei mele minunate), ca viitoarea familie Lalici a decis ca nu vrea filmare si nu din economie, ci pur si simplu nu ne amuza. Gasit, discutat, primit si acolo pret rezonabil, la limita de jos a pietei (care apropo, m-a ingrozit cu scorurile) batut palma si dat avans.
- Tot din categoria nunta, am cumparat de la o librarie si materialele de care am nevoie pentru ambalajele de marturii, ramane acum sa le confectionez: m-au costat 17 lei si o sa va arat detaliat ce si cum, imediat ce le confectionez. Am o idee draguta.
Am izbutit sa slabesc 7 din cele 30 de kilograme pe care mi le propusesem pentru anul acesta (si care intre timp s-au transformat in 40, ca sa arat chiar misto, daca tot fac o treaba) . E drept ca v-am innebunit cu dietele mele, dar nu cred ca reuseam altfel. Scrisul ma ajuta sa ma descarc…sau sa ma incarc cu energie, dupa caz. O sa scriu in detaliu zilele astea cum am pierdut cele 7 kilograme , daca sunteti interesati, stati pe aproape. - Am reusit performanta sa imi reglez un pic ritmul de viata, adica nu doar sa nu mai pierd nopti, ci chiar m-am culcat la 10 seara cam de trei ori pe saptamana, lucru care s-a observat in atitudinea mea mult mai vesela si prietenoasa la munca, Odihna face minuni, e un medicament miraculos.
Mi-am programat luna de miere si am platit 30% avans. Si despre asta va voi scrie.
Nu am reusit, din pacate…
- sa mai castig nimic din blogging, am luat numai vreo 150 de euro din urma, pentru articole scrise anul trecut si inca un premiu de la Orkestra, 300 de lei la care nu ma asteptam.
- sa pun nici un ban deoparte, dar asta si pentru ca am platit avansuri la diferite chestii legate de nunta, asa ca nu ma simt decat putin vinovata.
- sa imi gasesc rochia de mireasa, care nu e chiar rochie de mireasa clasica, dar seamana suficient cat sa se potriveasca manusa cu evenimentul si varsta noastra. Stiu exact ce vreau, probabil ca voi apela la o croitoreasa, dar nici materialele pe care mi le doresc nu le-am gasit inca si nici pe cineva care sa locuiasca aproape de mine cat de cat sau in drumul meu de la job acasa. Oricum, dat fiind ca inca sunt destul de grasa…nu e graba.
- in scopul cresterii traficului dupa plan, sa scriu in fiecare zi lucratoare pe blog, asa cum doream, ci doar 15 din 20 de zile…dar nici aici nu ma simt foarte vinovata, pentru ca…imi caut scuze singura ca nici Roma n-a fost cladita intr-o zi 😉
Cam asa am petrecut, in linii mari, in luna ianuarie. Sunt multumita la finalul ei, dar cred ca puteam sa fac mult mai multe…numai ca, daca puteti crede…abia am terminat cu odihna restanta dupa concursul Orkestra care m-a sleit.
Atat despre mine. Pentru voi cum a fost luna ianuarie?
