Nu stiu daca va mai amintiti care este primul blogger pe care l-ati citit constantCred cu toata puterea ca persoana aceea si cititul acela si nu altul isi lasa amprenta asupra a ceea ce deveniti ulterior, daca va apucati serios de scris. Cred ca, odata ce te-ai atins de secunda de genialitate a cuiva, nu mai poti fi acelasi si pleci la drum cu o tolba de vise din care cel putin unul din ele este sa deveniti ca omul acela, primul. Un fel de model, constient sau nu. La mine asa a fost.

Prieteniile virtuale raman in virtual, credeam eu, pana cand am cunoscut la un pahar de vorba prima bloggerita care s-a lipit de sufletul meu ca marca de scrisoare si o simt prietena si real si ireal si virtual si tot ce mai vreti si imi ramane draga orice ar face.
Daca e sa ma raportez la modelul de care vorbeam anterior, va spun deschis si fara modestie, eu una ca blogger ma simt mare pentru ca nu stiu nici eu cum, am crescut inconjurata de bloggeri mari, care imi fac o bucurie fierbinte cintindu-ma. Pomenindu-ma in povestile lor, trecandu-ma intre cei alaturi de care isi beau cafeaua sau isi adorm pisicile, managaind cu privirea randurile asternute de mine in fum de tigara si lasand uneori cateva cuvinte – semn al trecerii lor.  (Apropo, asta m-a ridicat teribil in proprii ochi)
Bloggeri mari nu dupa numarul de vizitatori unici pe zi sau Page Rank sau alte tehnice si inca-nu-pe-deplin-intelese-de-mine criterii, ci dupa dimensiunea lumii care se desfasoara sub ochii lor si se insira cuminte in dansul condeiului maiastru. Nu stiu sigur daca de succes in acceptiunea comuna a termenului, dar in mod cert bloggeri mari, pentru ca adjectivul asta, mare, poate cuprinde atatea intelesuri cati oamani care sa-l scrie sau pronunte… Si de la cei de care vorbeam mai sus m-am molipsit de bucuria cuvantului scris pe blog. Vrei sa stii macar unul din marii astia, tu, cel care ma citesti acum? Uite-te in oglinda. Nu surade, esti unul din ei. Stiu eu bine cine ma citeste, nu spun prostii.
 
Ce inseamna succesul in blogging? ne intreaba Uries in editia Blog Power 77 Poate inseamna multe lucruri, dar pentru mine inseamna, printre altele, sa stiu in juru-mi o mana de asemenea oameni. Nu am pretentii ca o sa cuceresc cu mica mea cutie de ganduri intreaga blogosfera, dar macar, din cand in cand, stiu sigur ca mai cuceresc pe cineva. Desi nu ma omor cu promovarea si u e asta scopul.
Succesul in blogging mai inseamna, din punctul meu de vedere sa castigi bani din asta (nu o avere, nu neaparat cat sa faci din asta singura sursa de venit -desi tare ar fi bine- dar ceva, acolo), sa gasesti o metoda de monetizare care sa functioneze. Aici nu am cu ce sa ma laud.
Ce inseamna sa fiu blogger? Un fel de job, benevol si full time, cum mai spuneam si intr-un alt articol. Inseamna voluntariat de dragul unei bucati de suflet  pe care nu o poti pune in alta parte, a unor vise care pe blog se nasc mai frumos  decat altundeva, a unor castiguri posibile si sperate. Cineva spunea ca blogul nu e cu pontaj….ba da, pentru mine este, daca il numesc job si daca visez si bani. E cineva care sa nu isi doreasca asta? 

35 COMENTARII

  1. Eu am folosit cuvintele blogger mare si blogger mic si-am stiut ca unora n-o sa le placa- nici mie nu-mi placeau!!!
    Cand zic mare-mic ma refer la vizibilitate, cat esti de cunoscut, citit, recomandat, bagaret, nu neaparat cat de bine tii condeiul
    Blogger de succes- da, sunt de acord- ca-s cei care castiga banuti din blogging.Nu, nu cei care se vand ieftin si publica 20 de adventoriale pe luna – si acelea scrise prost.

    • Hapi, ti-am citit articolul si mi-a placut si stiu in ce sens ai folosit cuvintele. Si tocmai pentru ca sensul lui "mare" asta, alaturat lui blogger poate fi multimplu, am simtit nevoia sa precizez punctul de vedere din care vorbesc eu.

  2. Eu cred că toată lumea îşi doreşte, dar nu prea pricep de ce este ceva de ascuns, de ce ar fi ruşinos.

    Mi-ai adus aminte de modelul meu în blogging. Sincer, m-am cam îndepărtat de ea. Este o americancă. Poate că de aceea izbuteşte să câştige o mulţime de bani din blogging. Şi unde mai pui, că are şi o viaţă fascinantă!

    Visul american????

    Chiar a avut un articol intitulat: "Exporting the American Dream".

  3. Sunt aproape 4 luni de când am descoperit Blogosfera, şi am sentimentul că am traversat un deceniu. Am ars intens în această perioadă! Tot ce mi-am dorit la început a fost să reaprind un foc stins cu ceva ani în urmă. Am reuşit. Mă simt atât de bine! Ce va fi mai departe, oi vedea…

    • Nu era, acum este. L-am scris de la job si de acolo nu pot incarca si nici vedea linkurile. De aceea le culeg de pe la oamenii care stiu sigur ca vor scrie…

  4. Nu stiu daca va mai amintiti care este primul blogger pe care l-ati citit constant. Cred cu toata puterea ca persoana aceea si cititul acela si nu altul isi lasa amprenta asupra a ceea ce deveniti ulterior,

    Pentru asta ai vot. Acum să citesc mai departe… 🙂

  5. In presa succesul l-a reprezentat Libertatea, Click, samd Bloggeri de "succes" sunt unii precum Zoso sau alti natarai. Succesul inseamna sa oferi ceea ce se cere, ce vor cei multi. Poti face lucrul asta?

    • Smart Lotus 😉
      Vorbiti atat de mult de Zoso incat va trebui sa-l citesc si eu
      Si-apoi s-o spun p-aia dreapta , ca scrie bine sau rau- daca a ajuns sus , i-a mers mintea, banuiesc ca n-a facut vraji si s-a tesut blogul cela singur

  6. Îmi amintesc cu exactitate primii bloggeri pe care i-am citit. Pe marea majoitate îi citesc și acum (deși au trecut câțiva ani buni de când i-am descoperit). Dacă m-au influențat cumva? Cred că da. I-am văzut crescând, le-am admirat abnegația și mi-am dorit (fără să cred că se va întâmpla vreodată) să am și eu blog.
    Succesul… cred că depinde de unde îl privești. Eu consider că am succes. Pentru că nu mi-am imaginat niciodată că cineva mă va citi și va fi interesat de scriitura mea. Succesul meu ar fi motiv de râs, probabil, pentru unul dintre greii blogosferei. Care adună într-o zi mai multi cititori decât adun eu într-o lună.
    Cred că fiecare ne dorim trafic, aprecieri și dacă se poate și ceva bani din activitatea asta. Dar succesul din blogging cred că ține și de conjunctură. În care cerc te învârți și cine te amintește în articolele sale. Cine te bagă în seamă cu alte cuvinte. Și crede-mă știu ce vorbesc. Scrisul impecabil nu este suficient. Și mai ține de multă, foarte multă muncă. Doar după ce mi-am făcut blog am realizat câtă trudă se află în spatele unor banale articole.

    • Sonia, tu esti o persoana foarte modesta dupa parerea mea. AI talent, ai stralucire, articolele tale curg atat de fluid, ca si cum le-ai fi scris dintr-o rasuflare. Dai impresia ca este usor desi si eu stiu bine ca nu este.
      "traind in cercul nostru stramt, norocul ne petrece" – ce m-a apucat oare sa citez din clasici? Poate gandul ca norocul ti-l faci si singur la un moment dat. Numai ca nu stiu inca exact cum. Dar stiu munca. Ii platesc trubut in continuare….

    • Dana, aici nu este vorba de modestie. De când scriu am făcut câteva observații simple. Am urcat mai repede decât am sperat pentru că Tomata cu scufiță m-a pus în blogroll. De la ea îmi vin zilnic destui cititori. În plus, dintre cei care vin, unii se reîntorc constant. Ca să nu mai vorbesc de cele câteva cazuri în care m-a menționat în articolele ei. Traficul a explodat.
      Astăzi am avut o altă surpriză. Foarte multe vizite venite de la Anca. Ceea ce nu se întâmplă ffoarte des. Sunt prima în blogrolul ei, dar acesta este foarte jos poziționat în pagină. M-am dus să văd cum de s-a întâmplat minunea. Toți citiseră un articol mai vechi, unul cu multe poze și ajunseseră astfel în zona cu numele meu. Deci? Conjunctură, clar.
      Munca și scriusul de calitate sunt prima condiție a reușitei. Sunt perfect de acord. Din păcate nu sunt suficiente. Uneori e nevoie și de un pic de șansă. Pe care ți-o dă hazardul sau poate un om poziționat mai sus decât tine într-o ierarhie care, după părerea mea, nu este ușor de clintit.

  7. Nu pot sa vorbesc despre altii, nu vreau sa pun etichete. Vorbesc doar despre mine. Eu sunt un bloger mic, n-o sa fiu niciodata un bloger de succes dar o sa ma consider mereu u bloger de suflet. Ei, ca sufletul nu prea are cautare e alta treaba.:) M-am cam prins cum e cu traficul, cu statistica dar nu vreau sa intru in jocul asta al goanei dupa cititori. Cine ma gaseste si ma place eu ii multumesc si sunt fericita ca ma citeste, cine nu…paguba lui!spuse Adelina plina de modestie.:))Zece cititori fideli fac cat o armata de cittori in tranzit.

    • Ba da, e bine să pui etichete, și să încadrezi articolul la categoria potrivită.

      Și ba da, eu cred că o să ai succes. Poate nu azi, poate nu mâine dar o să mai auzim de tine.

    • Și io vreau să zic că sunt de acord cu Dana. Îmi pare rău că n-am avut așa multă vreme de te citit, dragă Adelina, că te-am cunoscut într-o perioadă în care am fost tot mai aglomerat, dar la un moment dat o să. Că scrii super. 🙂

    • Vai, Lotus, m-am inrosit toata! Deja vad cum incepe sa-mi creasca aura de blogger mare! mai ales daca nu dau jos cele 10 kile propuse pana la craciun.:))
      Acum serios vorbind, vorbele aste conteaza enorm. Multumesc!

  8. Habar n-am cum e bine sau corect zis. Stiu bloggeri care au ajuns mari dar nu scriu mare lucru. Poate scriau candva, pe vremea cand nu erau atat de mari. Stiu alti bloggeri catalogati ca fiind mici care scriu foarte bine. Si sunt multi. Nici n-am timp sa citesc ce se mai scrie, caci constat uneori, cand mai am mici curiozitati, ca sunt multe bloguri pe care se scrie bine. Dar la fel de multe pe care se scrie prost. Si mult.
    Partea de succes…habar n-am. Uneori vine dupa ce s-au inghitit multe, s-au facut multe… Multe compromisuri. 🙁

  9. Chiar imi amintesc primul blog pe care l-am urmarit constant. Era al unui prieten care era pasionat de filosofie. Era interesant. Si dupa o perioada mi-am spus "El de ce poate si eu nu?" Si am ajuns aici, scriind, citind, recitind, postand, citind alte bloguri, printre care si al tau, si bucurandu-ma de randurile pe care le gasesc aici:)

  10. Este/a fost (nu mai stiu ce sa cred, dar inca sap) un dono.ro, cica unul dintre bloggerii cei mai cititi din ro. Povestea astuia scoate in evidenta un anonim pe nume Alex Donovici, un individ pe care nu l-a vazut nimeni, desi ar fi de mare succes in ale blogoreii. Te intreb, in situatia data, cine-i de succes, anonimul sau blogul lui?

  11. Din punctul meu de vedere blogul nu este un concept din care sa scoti multi bani, da poti scoate bani ocazional, dar nu multi decat daca esti foarte talentat.
    Un bloger de succes este din punctul meu de vedere acel bloger care atrage atentia, care ajunge sa fie preluat de alte bloguri sau chiar reviste, un bloger care poate creea un curent de opinie, care poate influenta decizii

  12. Din câte știu am comentat articolul tău, sau poate doar am vrut. Cert este că nu am înregistrat comentariul. NOROCUL meu că am verificat, altfel tizul meu iar mă ștergea de la vot.
    "Eu una ca blogger ma simt mare pentru ca nu stiu nici eu cum, am crescut inconjurata de bloggeri" Este mare lucru spre deosebire de IO care sunt mare doar la stat.

  13. :)Mi-ai făcut poftă de-o țigară, să-ți recitesc gândurile într-un fum asemănător celui în care le-ai scris. 🙂
    Eu ți-am spus odată ce cred că poți tu, și de-atunci n-ai făcut decât să-mi dai dreptate!

  14. Dana, ce-ai starnit aici, un tavalug, o avalansa? Tu tot ii dai cu modestia, dar hai sa-ti spun ceva: bloggeritul poate insemna si un job full time, dar trebuie sa vrei, sa ai rabdare, sa nu uiti sa scrii. In rest, bravo tie, facusi niste valuri aici…

  15. Subscriu fiecarui cuvant din acest articol, Danuta. Prima bloggerita pe care am citit-o (ii stiu aproape toate articolele scrise in cei 6 ani de blogarit) m0a influentat mult, desi nu mi-am dat seama imediat. Nu mai intru prea des la ea, insa imi va ramane in suflet mereu.
    In prima perioada citeam doar blogari mari, mari ca si numar de vizitatori, ca si bani castigati, ca si faima… Nu cunosteam si alt fel de blogari. Apoi am inceput sa invat. Si invatam tampenii. Cautam sa fac schimb de linkuri, sa ma fac cunoscuta pe blogurile cu trafic mare. Sonia are dreptate. Orice ai face, daca nu te prinde unul mai mare decat tine de mana, nu te poti ridica. Am vazut atat de multi blogari care scriu bine si care raman cu 100, 200, 300 de vizitatori pe zi… 🙁
    Acum nu mai citesc decat oameni care scriu bine (asa cum inteleg eu acel bine), oameni de care m-am atasat si cu care simt ca am ceva in comun. Ma doare la bascheti de trafic, ma doare la bascheti de numarul celor care imi intra pe blog. Ma intereseaza doar cei care imi sunt prieteni, cei pe care ii respect si pe care ii plac.
    Poate ca, asa cum spune Hapi, ma numar printre cei care au descoperit ca pot face cativa leuti din blogging, chiar daca pentru asta trebuie sa scriu si articole de 20 sau 50 ron. Cu banii astia imi asigur tigarile, sa imi pluteasca mintea in fumul lor, imi imbrac baiatul si ii asigur banii pentru iesirile in oras. E mult, e putin, nu stiu. Dar cat timp va merge, eu voi continua sa scriu. 🙂

  16. Primii bloggeri inca se regasesc in listele mele, inca ii mai citesc, mai rarut caci s-au adunat tot mai multi pe care ii citesc cu placere.
    Am visat, mi-au sclipit ochii la succesul altuia, dar ajungand sa vad cat e de greu sa mentii un anumit ritm, sa ma neglijez pe mine ca om, mi-am propus sa o iau mai usor. Per total e mai bine.

  17. Cat se poate de adevarat. Chiar ma intreb cine o fi fost blogger-ul care a scris primul blog? Cred ca doar el nu si-a *facut* ochiul citind alte bloguri!

LASA UN MESAJ

Please enter your comment!

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

De acord

Please enter your name here