Pe linia subire care desparte normalitatea de boala pasesti ca pe sarma. Uneori te dezechilibrezi, ti se face teama….cazi alaturi si te ridici, intr-un fel sau altul.
Ma consider o persoana rationala, excesiv de rationala. Nu inseamna ca sunt lipsita de emotii, dimpotriva, insa pentru a trai in acord si armonie cu mine insami trebuie sa imi explic lucrurile, matematic, indiferent ca explicatia aceea imi place sau nu, altfel simt cum imprejurul meu se instaleaza haosul De aceea m-am obisnuit, inainte de a ma lasa bucurata/indurerarata de rezultate, sa incerc sa studiez de fiecare data resortul ascuns care ma impinge, pe mine si pe cei din preajma mea, spre diferite actiuni.
Borderline, un nume care imi suna oarecum romantios in copilarie (cred ca s-a facut si un film cu titlul asta) este titulatura unei tulburari de personalitate de care mi-am banuit o vreme fostul sot, cam pana cand ne-am despartit si, absent fiind, nu mi-a mai dat motive. Cel care sufera de aceasta afeectiune are o imagine distorsionata asupra propriei sale persoane, o imagine chinuita, inecata in nesiguranta, care il duce la manifestari deseori de revolta, desi este primul care isi doreste cu disperarea acceptarea si dragostea celor din jur. Are insa de multe ori sentimentul ca nu o merita (intr-un fel, este justificata aceasta opinie), alteori ca este lipsit pe nedrept de o afectiune si apreciere de care ar fi demn. Relatiile sunt agitate, de tip dragoste ura. Intr-un anumit moemnt poate idealiza pe cineva, ca exact in secunda urmatoare sentimentele sale sa se schimbe dramatic si sa ia calea furiei si a urii din cauza unor neintelegeri minuscule sau greseli extrem de marunte. Efectul nu corespunde cauzei, aceasta este numai bulgarele de zapada care declanseaza o avalansa de manifestari necontrolate, deseori violente, pentru ca pacientul borderline nu isi poate controla emotiile si impulsurile.
De ce se numeste borderline? Pentru ca este o manifestare perfida, aflata exact la linia de demarcatie intre normalitate si boala, in preajma ei nu stii niciodata pe ce picior te afli. Emotiile celor cu tulburare de tip borderline sunt mai puternice, mai adanci decat a celorlalti, de aceea individul este de fapt victima propriei intesitati a trairilor, intensitate care se poate resimti in mod dureros, daca nu este cumva eliberata. Eliberarea vine din izbucnire. Are loc un fel de combustie, urmata de o perioada de acalmie si viata relativ normala.
Rata de suicid este relativ mare intre pacienti, de aproximativ 8-10%, asta pentru ca, la granita fiind, boderline este greu de diagnosticat si medicatia joaca un rol minor. Tratamentul de baza pentru aceastra tulburare de personalitate este psihoterapia, personalizata in functie de prezentarea individuala a cazului