Ieri am primit un mail in al carui titlu era scris, cu litere de-o schioapa: Atentie, Dana, asta este prima ta zi fertila din luna aceasta!
Evident, prima reactie a fost sa tresar si apoi paranoia mea s-a intrebat ce mama spamului de coincidenta e asta si de unde stie lumea cand o ia oul meu la vale, ca, intr-un final apoteotic, sa imi amintesc tamp ca am completat pe nu stiu ce site datele in care mi se intamplau niste lucruri, sa obtin, scolareste, dupa adunare si scadere, perioada in care e mai bine sa….si sa…..
Mai tarziu in aceeasi seara, cu filozofia post-orgasmica la purtator m-am intrebat retoric de ce ne mai plangem ca tehnologia ne conduce viata, cand ii dam toate instrumentele sa o faca? Si de ce nu exista propozitie care sa aduca instrumentul muncii de la 90 de grade la cel mult 5, ca Dragule, hai, e perioada aceea…? Poate in afara de Barbatul meu e la usa…
Ceasul biologic ne transforma in masochisti. In masochiste, de fapt, ca sa respectam adevarul istoric, ca inca nu i-am auzit ticaitul la nici un barbat ca sa pot folosi pluralul masculin. Stim foarte bine ca un copil, atunci cand apare in viata ta, vine la pachet cu un milion de complicatii complementare, pe care le-ai presupus si le-ai acceptat in secunda minus doi, ca de aia ne vrem musai mame. Dar noi, nu, nu ne descurajam si, culmea ironiei, ne straduim sa devenim gestante cu aceeasi frenezie cu care mamele noastre incercau sa NU fie, in ciuda decretelor care le voiau fabricante de pui de om. Ziua potrivita, pozitia, minutul, secunda fertila sunt noile legi ale lumii, comandam drepti! catre prestatorul din dotare, ne suparam cand refuza sa asculte o comanda simpla din motive de, pfoai,…gravitatie, auzi la el….
Cand merg la tara babele se uita daca si in ce fel m-am mai ingrasat si, afland ca nu, nu am ramas inca gravida se strang cloaca si fac un adevarat brainstorming pentru a depista posibilele cauze ale intarzierii mult-asteptatului eveniment. Ma intreaba cat si cum muncesc, ce mananc si daca fac ceea ce trebuie suficient de des si in tot timpul asta au mutra aia concentrata pe care am mai vazut-o in echipa lui Dr. House cand se straduiau cu totii sa puna un diagnostic diferentiat.
Sa le spun ca uneori incepe sa mi se urasca si imi pun serios problema sa-mi lasa balta toate interesele, vorba poetului si sa ma multumesc cu un caine? Nu le spun, ca stiu ca imi trece pana luna viitoare…
