Cand lucram in invatamant si norma la scoala era de 18 ore pe saptamana, imi doream sa am bani, chiar daca asta ar fi inseamnat sa muncesc pe rupte si sa nu mai am deloc timp liber. Pe principiul Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca, m-am angajat in banca si, destul de repede, am aflat ce inseamna sa nu mai apuci nici sa iti cumperi tampoane. Nu ma plang insa pentru ca, in prima faza, sacrificiul timpului liber mi-a adus inflorirea carierei, asa ca schimbul a fost corect. Din pacate insa, din ce in ce mai mult in multinationale, timpul petrecut peste program nu mai vine la pachet cu vreo rasplata, ci cu o siguranta (discutabila si ea!!) a locului de munca. Nu e cazul meu, recunosc, intrucat eu chiar nu stau peste program, dar asta numai pentru ca, trist, in zilele mele aglomerate, am ajuns un soi bizar si trist de robot la job, unul care isi apreciaza colaboratorii exclusiv dupa rapiditatea de a introduce cerintele in sistem, nu dupa calitati umane reale. Am insa, blogurile, jobul numarul 2, asa ca si timpul meu liber tinde spre zero.
Daca adun lucrurile pe care o femeie le are de facut saptamanal, adica bucurii infinite, adevarat rasfat pentru trup si minte, de genul spalat, calcat sau curatenie, plus cumparaturi, cand trag linie realizez ca raman (daca mai raman!!) foarte putine momente in care respectiva se poate dedica siesi, adica plimbare, relaxare, putin cosmetica si eventual o cafea cu fetele, asa, de socializare extra Facebook. Nu am luat in calcul si gatitul pentru ca, de cand cu tehnologia, gasesti minuni ca acestea, care fac din procesarea alimentelor o joaca de copii. Si, apropo de copii, daca ii adunam la acest calcul, timpul liber tinde catre minus infinit pe termen aproape nedeterminat.
Totusi, ma uit in jurul meu si vad o multime de doamne care reusesc sa se plimbe, sa se relaxeze, sa se ingrijeasca, fara sa neglijeze treburile casnice si fara menajera. Dar platesc, pentru asta, un pret. Iata variantele.
Varianta clasica
Hai ca pe asta sigur o stiti! Varianta clasica, adica aceea in care nu faci prea multe chestii in afara de job (asta daca il ai si pe acela) si platesti timpul liber suportand prezenta bosorogului sau a tampitului care te intretine. Cea mai proasta alegere, daca ma intrebati pe mine, dar cine stie, poate ca judec asa pentru ca nu am fost niciodata o vulpe suficient de atragatoare cat sa ajung la struguri asa. Sau nu?
Varianta “Aproape business lady”
Timpul liber costa, afurisitul de el. Costa cat orele acelea suplimentare din care patronul, pana la urma, poate ca ti-ar plati, daca te-ai arata dispusa sa le prestezi, in loc sa fugi acasa, costa cat jobul cu jumatate de norma pe care ai putea sa il ai ca sa iti platesti creditele anticipat, ca mica afacere handmade de care nu te ocupi pentru ca preferi sa te plimbi, dar vecina ta a pus-o pe picioare de cativa ani si, desi n-a mai vazut interiorul unui bar de la balul de absolvire a liceului, tocmai si-a redecorat livingul cu mobila de la Ikea.
Varianta “Eficienta inainte de toate”
Ca sa reiau si dezvolt o idee de care am pomenit si mai sus, timpul liber costa cat produsele performante de curatenie pe care le iei de pe raftul hypermarketului ca sa nu mai freci faianta din baie sau aragazul pana iti faci praf unghiile. Costa cat electrocasnicele moderne, marci ca asta, cu traditie, care iti reduc timpul de gatit sau curatenie la mai putin de jumatate. Nu este ieftina tehnologia moderna in baia si bucataria ta, dar te transforma in Miss Eficienta, pentru ca marii producatori de electrocasnice stiu ca nu mai traim in vremurile in care femeile erau casnice si aveau eventual si servitoare, asa ca isi permiteau sa isi astepte sotii cu mancare proaspat preparata in fiecare zi si casa permanent si impecabil curata.
Asadar, draga mea femeie moderna, te plangi ca nu ai timp? Iata unde se duce timpul tau liber. Il vrei inapoi? Plateste, fir’ar sa fie ea de viata!