Cand am pornit demersurile pentru al doilea job al meu, cel de la distanta, mi-am pus problema timpului doar pentru o clipa. Ideea lucrului de acasa, din fata calculatorului, cu program flexibil, implicata intr-o afacere care mi se potrivea manusa ma incanta la fel de mult ca si castigul in plus, asa ca nu am stat pe ganduri. In loc de 10 proiecte mici facute pentru mine, urma sa castig aceeiasi bani pentru un singur proiect mare, al altora, si, impreuna cu el, o certitudine financiara. Certitudine care insa a venit cu un pret: cel al timpului. Al timpului meu liber, al timpului petrecut cu oamenii mei dragi, timpul in care citeam carti, ma uitam la filme sau conversam cu prietenii.
Toti avem momente in care simtim ca ne este greu, ca ziua are prea putine ore sau noi prea mic randament fata de sarcini. Momente in care ne uitam neputinciosi la o lista de sarcini pe care tot noi ne-am trasat-o si care, la final de zi, este departe de a fi complet bifata. Descurajator, nu?
Am avut si eu, nu doar o data astfel de momente. Pana intr-o zi. Ziua in care m-am trezit cu o jumatate de ora mai devreme si mi-am baut cafeaua analizand niste statistici, incercand sa vad care este legatura intre un varf de trafic si subiectele care au fost tratate in articole pe site-ul pe care ma ocup. Si exact in clipa in care sorbeam a treia gura de cafea, m-am pomenit ca se face lumina, ca inteleg. M-am trezit zambind. Si mi-am dat seama care este lucrul acela care te poate face sa mergi inainte, chiar si atunci cand e greu si esti obosit: atunci cand ceea ce faci concret la un job ajunge sa conteze mai mult si sa arate mai misto decat data la care iti intra salariul. Atunci cand recunoasterea unor merite vine fara sa o cauti si te mangaie exact ca mana mamei pe vremea cand erai copil. Atunci cand te uiti inainte si vezi cat de frumos se intinde drumul pe care il ai de parcurs si te uiti inapoi si iti dai seama cat de mult ai evoluat. Atunci cand ti se lasa mana libera sa experimentezi, sa testezi, sa inovezi ( chiar daca uneori o mai dai si in bara), cand ideile tale chiar conteaza, nu se lovesc de usi inchise. Cand te simti valorizat si privesti brandul pentru care lucrezi, cu tot sufletul, ca pe propria ta afacere.
Asta mi se intampla mie si asta mi-a dat forta de a depasi momentele dificile.
Am invatat:
- sa ma trezesc cu o jumatate de ora mai devreme fara mofturi, ca sa am atunci o ora intreaga numai pentru mine, inainte de a intra in paine.
- sa profit nu doar de orice moment liber, dar si de tehnologie: eu, care imi scriam pe carnetel articolele pentru propriul blog, am acum instalate pe telefon cateva aplicatii speciale pentru jobul meu online care ma ajuta sa fiu mai rapida si eficienta.
- sa investesc in mine si in lucrurile cu care lucrez.
- sa inteleg ca lucrurile nu sunt intamplatoare.
- sa cercetez mai adanc cauzele care produc efecte pozitive (pentru a le multiplica), nu doar sa ma bucur de ele.
- ca a invata ceva permanent e cea mai buna forma de a face ceva pentru tine. Asadar nu am renuntat la lucrurile pe care le faceam pentru mine, ci doar le-am inlocuit.
- ca ordinea de la masa de lucru duce la ordine in creier.
- ca lipsa machiajului iti da voie sa te freci la ochi atunci cand iti este somn si e fooooarte placut gestul.
- ca unghiile scurte te ajuta sa lucrezi pe tastatura calculatorului si pe telefon mai bine si mai repede.
- ca un scaun de birou care iti tine spatele drept poate sa faca diferenta intre o zi de munca productiva si una prost gestionata.
- ca ai nevoie de cel putin o zi plina de odihna pe saptamana, dar ca ea nu trebuie sa fie neaparat sambata sau duminica.
- ca partenerul de viata care iti preia din trebuile casei are, in acest, fel, la randul sau un job in plus.
Zilele trecute, intr-o discutie in birou, una din colegele mele mi-a spus: tu nu iti dai seama cata energie pozitiva vine, in ultima vreme, din directia ta! Nu realizezi cat erai de incruntata inainte, cum nu iti intra nimeni in voie, nu te multumea nimic. Iar acum? Acum te bucuri din lucruri mici, te entuziasmezi, ai energie, esti ALTA!
Da, nu am viata la care visam cu 5 ani in urma, dar am, in schimb, o buna parte din viata la care nici macar nu as fi indraznit sa visez!
