Despre minuscula posibilitate ca intre o femeie si un barbat sa existe prietenie, pura si lipsita pana in strafunduri de invazia eroticului, am mai scris si alta data, fara sa reusesc sa trag vreo concluzie. Motivul este simplu de inteles: ca orice experienta, aceasta este profund subiectiva si ceea ce pentru mine sta batut in cuie, altuia i se poate parea o minciuna gogonata sau o exagerare de dragul unei demonstratii.
Asa ca (ma) repet , camilpetrescian: in aceasta privinta (ca si in altele, multe) eu nu pot vorbi onest decat la persoana I.
Am avut sansa, de doua ori in viata, sa am, pentru perioade care s-au intins pe mai multi ani, cate un prieten barbat. Nu aratau rau deloc, dar erau departe de a fi genul meu. Sau eu al lor. Am bifat si epuizat la un moment dat varianta sexului, ca sa putem sa conversam si sa ne imbratisam cand ne vedeam, fara grija ca ar trezi asta in cele mai ascunse cotloane ale corpului, hormoni infometati. Am avut, in timp, bucuria sa constat ca lumea, prin ochii lor, se vede mult mai relaxat decat imi imaginam eu si surprinderea sa imi daram, observand si comentand impreuna cu ei, cateva din marile mituri ale tineretii mele de gasculita.
Perspectiva este una noua si total diferita, iar o asemenea relatie cu un barbat te poate salva (si vindeca) de o mare parte din incrancenata pendulare intre de ce-uri care rezuma viata ta sentimentala. Pentru ca uneori la marile intrebarile pe care si le pune o femeie in privinta sexului opus, raspunsurile nu sunt tocmai metafizice cum isi imagineaza ea.
Un prieten barbat nu iti va spune niciodata micile dulcegarii pe care le astepti de la o prietena (femeie), ci doar adevarul sec si uneori cu o ridicare din umeri sau un zambet mai ilustrative, fiecare in parte si impreuna, decat cuvintele in sine.
Un prieten barbat iti va spune fara nici un fel de jena ca te-ai ingrasat si va aprecia, fix din perspectiva din care ai nevoie, cum cade pe tine rochia rosie, cum se multeaza pe rotunjimi pantalonii gri asupra carora ai ceva dubii sau cat de aiurea si disperat a sunat replica cu care ai initiat conversatia aceea telefonica cu X., despre care tot el iti spusese ca nu ar trebui sa il suni, dar nu ai putut rezista.
Un prieten barbat iti evidentiaza extrem de corect linia de demarcatie intre distractie si intentii asa zis serioase, mai ales atunci cand tu bajbai si nu ai nici cea mai vaga idee in ce teren mlastinos joci.
Un prieten barbat nu te lasa sa plangi decat exact atat cat merita relatia din care tocmai ai iesit, uneori exact atat-ul insemnand o singura secunda, iar pe toate celelalte in care tu te-ai fi umflat de lacrimi, te invata sa le folosesti pentru a nu mai lua plasa, sau a face in asa fel incat data viitoare, orice ar fi, sa cazi in picioare, ca o felina adevarata ce te vrei.
Un prieten barbat are neaparat instalata pe telefon aplicatia Food Panda (indispensabila serilor sale de burlac), cea care reinventeaza comenzile si livrarile la domiciliu si te invita entuziast sa o descoperi, intelegand perfect ca nu ai timp sa gatesti, ca in frigiderul tau nu exista decat o sticla de vin si apa plata, iar pe usa acestuia un reminder cu programarea la coafor.
In ochii lui nu va aparea mustrarea muta a bombelor calorice, asadar nu ne va face sa ne simtim vinovate ca exista momente in viata cand cel mai placut lucru la care ne putem gandi este lista de restaurante de unde stim noi ca ne pot veni delicii culinare rivalizand putin cu orgasmul. Ba chiar ne va canta in struna, explicandu-ne cat de practic este sa ai un loc de incredere, cum ar fi de exemplu o platforma web unde poti gasi si incerca incerca toate tipurile de mancare.
Ar mai fi multe avantaje, dar vreau sa va invit si pe voi sa aruncati cu pareri despre acest tip de prietenie si avantajele ei. In plus, tocmai ce mi-a venit un SMS care ma anunta ca este pe drum comanda mea de mancare chinezeasca, rasfatul meu din serile de vineri petrecute acasa.
