Cireasa vrajbei noastre

Am vrut sa dorm, dar parca nu  mi-e somnul acasa. L-am lasat sa se invarta singur si ciresebezmetic in asternut si am venit intins, sa-mi pun gandul inflorit de-aseara in cuvantul daruit zilei a patra din saptamana.

Barbatul care nu m-a iubit n-a stiut ca gura mea are gust de cireasa data-n parg, la un colt de vara. Iar cand un altul s-a rostogolit in mine pietros si rumen, am uitat legile cioplite de natura si, dupa ce legasem rod greu, m-am azvarlit deodata-n floare cu toata asteptarea.

Hai, spune-mi: vrei sa fim impreuna pana cand toamna ne va desparti?