Unii ar inchide inca de pe acum pagina si ar spune ca nu, nu se poate cuantifica, nu exista unitate de masura. Ii banuiesc pe aceia de fericite varste care incep cu 1 sau cu 2, cu aripi inca tinere si ochi arzatori. Cum nu mai e demult cazul de fata, haideti sa ma explic.
Stiti cum este sa iesi dintr-un loc intunecos brusc afara, in plin soare si soarele sa te orbeasca, sa iti sageteze intreg capul, in timp ce tu pasesti ametit de lumina? Asa e dragostea la tinerete: naucitoare, fierbinte, nebuna, te compleseste, te trage intr-un val care te inabusa si te face sa zbori, sa cazi, sa te ridici, sa razi si sa plangi, toate aproape in acelasi timp. A, da, si te orbeste: asa mergi prin dragoste la tinerete, orb ca liliacul si surd ca strabunicul meu de la tara.
Intr-o relatie pornim cu totii cu un bagaj de vise, de planuri de viitor, de asteptari si nazuinte, sperand sa le despachetam impreuna cu celalalt si sa impartim atat greutatea drumului, cat si bucuria calatoriei. Numai ca bagajele nu seamana totdeauna, asa cum credem noi, fiecare are propria greutate si duce lucruri diferite. Iubirea uneori te orbeste. De fapt nu iubirea in sine face asta, ci propria ta dorinta de a fi bine, rotund, implinit, nevoia de a tine si a apartine. Care nevoie depaseste orice set de reguli ti-ai impune pe moment.
Dupa un numar de suturi in dos, dragostea tot mai reuseste, culmea, sa ramana dragoste, dar devine cumva mai transparenta. Nu isi pierde nicicum valenta de miracol, dar inveti sa o recunosti mai bine. Speri, astepti, dar nu mai bajbai la fel de tare, nu ghicesti, ci analizezi. Nu mai esti orb complet, distingi prin ceata si mai si judeci. Pretentiile sunt mai mari…si asteptarile, in consecinta, mai lungi. Finalurile fericite se numara pe degete. Nu e neparat mai bine, e sigur insa, altfel. Nu te mai pierzi in dragoste, ci te regasesti in ea. Inveti sa iubesti si sa masori. Unitatile de masura sunt diverse, asa ca nu totdeauna calculul iese, dar…culmea ca are mai multe sanse de rezultat corect.
Dragostea se masoara, da! Pentru ea si pentru el, la nici unul mai putin. Se masoara in numarul de seri in care dai, de dragul celei de alaturi, pe canalul unde a fost programat un film romantic, chiar daca l-ai mai vazut de o suta de ori, in loc sa urmaresti derby-ul Steaua-Dinamo pe care il asteptasesi toata saptamana.
Dragostea se masoara in buchetele de flori oferite fara ocazie. Un brat de lalele, ca tot este sezonul lor, de exemplu, si se masoara mai abitir atunci cand esti atat de ocupat incat ajungi acasa dupa ce a inchis demult la toate florariile de la colt de strada. Pentru ca iubesti, ai descoperit ca exista o gramada de solutii in acest sens, cum ar fi cea de aici.
Dragostea se masoara in picaturile de apa care se scurg la robinetul din bucatarie in timp ce altcineva spala in locul tau vasele. In drumurile pana la tomberonul de gunoi, necesare fix cand afara ploua torential. In masajul pe care i-l faci ca sa il relaxezi, desi ai o durere de cap de iti vine sa il tai si sa il arunci pe jos. Se masoara in reprosurile care ti-au venit pe buze si nu le-ai spus in prima clipa, iar in a doua au devenit neimportante. In datile in care ai fost la dieta si totusi, tremurand de pofta, ai gasit puterea de a-i face numai lui prajitura cu mere care ii place atat de mult.
Dragostea se masoara si asta nu o face meschina, decat daca o masori in bani.
