Azi a fost o zi destul de nasola la job. Un luni tipic, cu cerinte multe, teama ca nu termin la timp, ochi lipiti de monitoare, mana stransa, incordata pe mouse, cronometru…nu al altora, ci mai mult al meu propriu, ca ma incapatanez sa stau la program si nu si dupa el, ca sa fug aici, la jobul, benevol asumat, cu numarul doi.
Putin peste ora 5 dupa-amiaza, sprijineam usile de la metrou in incercarea de a-mi pozitiona coloana intr-o pozitie nedureroasa si ma uitam in jur la cum sunt imbracate fetele.
Una mai ales mi-a atras atentia, asezata exact langa mine, imbracata cu o rochie neagra, pana la genunchi si cu un dres colorat vesel, cu buline. Pe fond negru, fin, pete regulate rosii si albastre si galbene. Asa, povestit, nu pare mare lucru, dar tinuta ei mi se parea asa de sic, de simpatica, prietenoasa, incat nu m-am abtinut din a o studia in continuare. Pe fata, ca deja tinuta o incadrasem: in-can-ta-toa-re.
Pe genunchii cu buline avea deschisa o carte pe care, am recunoscut-o, cu un zambet laaarg: Femeile vin de pe Venus, barbatii de la baut, a Simonei Tache (si a lui Mihai Radu). Si brusc, dupa-amiaza nu a mai avut aerul ala obositor si tern si aiurea, ziua si-a capatat culoarea si am stiut ca daca ar fi ca visele sa coboare pe pamant, eu as fi fost un exemplar de simonatache (scuzati litera mica, dar asa o simt eu pe ea, un substantiv comun, sinonim cu succesul bloggeritei-scriitoare) si as fi scris o carte pe care o tanara ar citi-o pe genunchii imbracati in dres cu buline.
Si m-am jucat in continuare cu gandul, pe drumul dintre statii: cum imi imaginez eu cititoarele mele? Pe una clar mi-as imagina-o cu parul scurt, ciufulita si aproape nemachiata. Pistrui deliciosi. Imbracata intr-o salopeta de blugi, larga. Nu sta niciodata pe scaun, are prea multa energie pentru asta. Coboara mereu la Piata Romana si de acolo merge pe jos pana la liceu.
Alta ar avea bucle blonde, care i-ar cadea in ochi si pantaloni mulati, bagati in niste cizme ugg, gen cele de la Boutique Mall, ca tocmai au adus colectia de toamna iarna, fix genul din care poarta si Kate Hudson. Nu pare, dar e o corporatista. Una cu un sef care arata intelegere fata de hainele comode la birou, nu pretinde tinuta business decat atunci cand se anunta o vizita importanta. Poate tocmai de aceea are un zambet atat de larg si pare pusa pe joaca tot timpul.
Amandoua ar butona un smartphone cum eu nu stiu sa folosesc si nu cred ca o sa invat vreodata daca mai continuu sa scriu pe genunchi, in carnetel, o bijuterie a tehnicii…si ar citi sexulslab.ro numarand in minte articolele mele despre barbatii pe care i-am iubit si intrebandu-se daca toate aceste experiente folosesc la ceva. Si nu ar fi banuit poate nici una dintre ele cat este de minunata, daca cineva special nu i-ar fi spus-o dis de dimineata, odata cu primul sarut.
Cititoarea care mi-a facut dupa-amiza frumoasa a coborat la universitate. Studenta? Cine stie…